”GRIPA SPANIOLĂ” NU A FOST NICI GRIPĂ, NICI SPANIOLĂ!

 

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la încetarea pandemiei de ”gripă spaniolă”, considerată cea mai tragică din istorie. Printr-o stranie coincidență (dacă există așa ceva deși eu nu cred), tocmai anul acesta a izbucnit o altă ”pandemie”, ale cărei consecințe finale nu au de-a face cu aceasta: ”pandemia COVID 19”. Conform informațiilor oficiale, ”gripa spaniolă” (declanșată în 1918) a infectat aproximativ 500 de milioane de oameni în întreaga lume (o treime din populația planetei) și se estimează că a provocat moartea a 50-100 de milioane de oameni. Oficialii ne spun că primele focare au apărut în Europa, Statele Unite și în anumite părți din Asia, dar virusul s-a răspândit rapid pe toată planeta. În România, a produs 100.000 de victime. Numai că, ca de fiecare dată, adevărul este cu totul altul, la fel cum este și acum. Și atunci guvernanți din toată lumea au mințit, cum mint și acum. În realitate, vinovat a fost UN VACCIN EXPERIMENTAL aplicat pe soldații SUA iar, pentru că experimentul a eșuat, a fost denumit ”gripă spaniolă”, dându-se vina pe săracii spanioli. Așa reiese din dosarul de caz, dat publicității de Kevin Barry, președintele Fundației First Freedoms din SUA și tradus în mai multe limbi de circulație internațională.

 

Totul a început când, din 21 ianuarie până în 4 iunie 1918, un vaccin experimental de meningită bacteriană, cultivat pe cai, de către Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale din New York, a fost injectat în soldații de la Fort Riley. Institutul este locul unde s-a născut industria farmaceutică modernă, acesta pionierând multe dintre abordările pe care industria farmaceutică le utilizează astăzi, inclusiv prepararea serurilor de vaccin. Asadar, asa zisa “gripă spaniolă” a fost de fapt o PANDEMIE BACTERIANĂ CREATĂ DE Rockefeller. Acesta este purul adevăr, nu o teorie a conspirației. Motivul pentru care tehnologia modernă nu a reușit să identifice tulpina de gripă ucigașă din această pandemie este pentru că nu gripa a fost ucigașul. Mai mulți soldați au murit în timpul primului război mondial de această boală, decât de gloanțe. Pandemia nu era gripă. Se estimează că 95% (sau mai mult) dintre decese au fost cauzate de PNEUMONIE BACTERIANĂ, nu de vreun virus gripal. Pandemia nu era de origine spaniolă. Primele cazuri de pneumonie bacteriană din 1918 au apărut la baza militară din Fort Riley, Kansas. În restul anului 1918, acești soldați – care trăiau adesea și călătoreau în condiții sanitare precare – au fost trimiși în Europa pentru a lupta, răspândind bacterii la fiecare oprire dintre Kansas și tranșele de la frontierele Franței. Când s-a încheiat primul război mondial, la 11 noiembrie 1918, soldații s-au întors în țările lor de origine și în avanposturile coloniale, răspândind pneumonia bacteriană ucigașă la nivel mondial.

 

La sfârșitul secolului al XIX-lea, până la începutul secolului al XX-lea, New York a devenit gazda Institutului Rockefeller pentru Cercetări Medicale (acum Universitatea Rockefeller). Cum este posibil ca acest eveniment istoric important să fie atât de greșit etichetat cu 100 de ani în urmă și niciodată corectat? La fel cum se întâmplă acum cu ”pandemia de Covid 19”. Spania era una dintre puținele țări care nu au fost implicate în primul război mondial. Majoritatea țărilor implicate și-au cenzurat presa, Spania nu, presa din această țară a fost prima care a menționat boala, de aceea a rămas în istorie ca țară de origine. Așadar, fără preocupări legate de cenzură, cele mai vechi declarații de presă ale numărului mare de persoane care au murit din cauza de bolii, au venit din Spania. Țările aflate în conflict nu au vrut să sperie în continuare trupele, așa că toți erau mulțumiți de țapul ispășitor Spania. Unul dintre motivele pentru care ”gripa spaniolă” nu a fost niciodată corectată este tocmai pentru că ajută la ascunderea originii pandemiei. SUA, ca întreaga lume, preferă să o numească „gripă spaniolă” în locul „Bacteriilor de la Fort Riley din 1918” sau ceva similar. Prin urmare, boala care a ucis atât de mulți oameni nu a fost gripă și nici virus. Capitalizarea pe sintagma de ”gripă spaniolă” i-a ajutat pe producătorii de vaccinuri să facă rost de cecuri de miliarde de dolari de la guverne, chiar dacă oamenii de știință au știut la acea vreme că pneumonia bacteriană a fost ucigașul real. Faptul că pneumonia bacteriană a fost adevăratul ucigaș este confirmată de mii de autopsii.

 

Potrivit unui studiu al Institutului Național de Sănătate Americană din 2008, pneumonia bacteriană a fost ucigașul în minim 92,7% din autopsiile examinate în anii 1918-19. A fost probabil mai mare de 92,7%. Cercetătorii au analizat mai mult de 9.000 de autopsii și „nu au existat rezultate negative (bacteriene) ale culturii pulmonare”. Pneumococi sau streptococi s-au găsit în „164 din 167 de probe de țesut pulmonar” autopsiate. Aceasta înseamnă 98,2%. Bacteria a fost ucigașul. Când Statele Unite au declarat război în aprilie 1917, industria farmaceutică incipientă a obținut ceva pe care nu l-au avut înainte – o mare cantitate de subiecți umani de test, sub forma primului proiect al armatei americane. Înainte de război, în 1917, armata americană era formată din 286.000 de bărbați. În timpul războiului din anii 1918-1919, număra 6.000.000 de bărbați, dintre care 2.000.000 au fost trimiși peste hotare. Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale a profitat de acest nou zăcământ de cobai umani, pentru a efectua experimente de vaccinare.

Prezint succint principalele concluzii care decurg din „Raportul cu privire la vaccinarea antimeningită și observații asupra aglutininei în sângele purtătorilor cronici de meningococ de la Spitalul Bazei Fort Riley, Kansas”, redactat, la 20 iulie 1918, de Dr. Frederick L. Gates, de la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale din New York. Soldaților li s-au administrat 3 doze de vaccin împotriva meningitei bacteriene. Cei care conduceau experimentul asupra soldaților nu au făcut decât să dozeze un ser vaccinal dezvoltat în cai. Până în luna martie a 1918, „100 de bărbați, pe zi” intrau în infirmerie la Fort Riley. Gates afirmă că mai mulți bărbați din experiment au avut simptome asemănătoare gripei: tuse, vărsături și diaree, după primirea vaccinului. Aceste simptome au fost un dezastru pentru bărbații care trăiau în barăci, călătoreau pe trenuri până la coasta atlantică, navigau spre Europa și trăiau și se luptau în tranșee. Primul război mondial s-a încheiat la numai 10 luni după primele injecții. Din nefericire pentru cei 50-100 de milioane care au murit, acei soldați injectați cu bacterii cultivate pe cai s-au mișcat repede în aceste 10 luni. Scorul deceselor în trupele americane a fost enorm și este bine documentat. Rezultă destul de clar că „gripa spaniolă” a fost, de fapt, un ser experimental antimeningococic realizat pe cai și injectat în soldați care intrau în condițiile de viață aglomerate și lipsite de igienă ale războiului…Toate aceste informații, și multe altele, au fost publicate la noi în revista CERTITUDINEA la data de 20.04.2020.

 O minciună mascată de 100 de ani a făcut milioane de victime din ambiția unui om de a crea vaccinuri pentru cobai umani.