Structuri masonice în România de azi

– Marile Loji, centrale masonice –

Fragmente din cartea

Armaghedonul Templului lui Solomon. Conjuraţia Masoneriei, a Cluburilor Mondiale şi a

Ordinelor Illuminati, de Cornel Dan Niculae

© Editura Carpathia Rex :: www.carpathia-rex.ro

Toate drepturile asupra textelor de mai jos aparţin editurii. Este permisă reproducerea lor pe Internet

doar cu menţionare sursei; nu este permisă folosirea lor în publicaţii tipărite fără acordul editurii.

După anul 1990, în România au apărut mai multe „Mari Loji” (centrale masonice care reunesc mai multe loji), ce au diferite afilieri internaţionale. Născute din lojile masonice apărute în anii ’90, istoria lor este plină de controverse, unele dintre ele apărând prin separarea („roirea”) unor loji masonice dintr-o altă mare lojă, existând 9 până la 15 mari loji la un moment dat, unele reunindu-se mai apoi, altele apărând recent.

Principalele rituri practicate în România sunt: cel de York, ritul Scoţian Antic şi Acceptat (american) şi ritul Memphis-Misraim; dar mai există şi ritul „francez”, cel „suedez” şi cel swedenborgian, ca şi alte rituri, practicate de „masoneria spiritualistă”. Lojile din cadrul unei Mari Loji din România nu practică neapărat un singur rit, reprezentanţii diferitelor rituri stând alături chiar în timpul marilor Convente masonice al Marii Loji.

Iată care sunt, în ordinea mărimii, aceste Mari Loji apărute în ultimii 20 de ani:

1. Marea Lojă Naţională din România (M.L.N.R.)

Este cea mai cunoscută Mare Lojă din România, cu cei mai mulţi membri şi „recunoscută ca regulară” în anul 2008 de către chiar „Marea Lojă Mamă a Lumii”, Marea Lojă Unită a Marii Britanii, ce hotărâse din 1989 „redeşteptarea” masoneriei în România. Cu o istorie zbuciumată, MLNR l-a avut ca Mare Maestru pe „jumalistul”-politician Eugen Ovidiu Chirovici în perioada 2003-2010, apoi pe medicul Radu Bălănescu, iar sediul acestei cea mai mare Mare Lojă din România era la Sala Palatului, mutându-se apoi în cartierul Mătăsari, într-o somptuoasă vilă proprie.

Modul de formare şi existenţa acestei Mari Loji este consecinţa directă a acţiunilor concertate a mai multor puteri masonice străine, demarate la începutul anului 1990, de a „redeştepta” masoneria în România. Este vorba în primul rând de masoneria engleză, care a mandatat masoneria italiană, căci aceasta avea deja legături solide cu unii români încă din vremea lui Nicolae Ceauşescu prin celebra lojă italiană Propaganda Due (P2). Astfel, Grande Oriente d’Italia avea acordul expres al Marii Loji Unite a Angliei să acţioneze asupra României. Mai acţiona însă în acelaşi timp şi masoneria americană „mandatată” formal de „Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu român de grad 33” din Franţa, evreul Marchel Schapira. Costel Iancu, un violonist român ce trăia în Italia avea să fie principalul actor al evenimentelor comandate de la Londra.

Iată cum apar începuturile instalării masoneriei în România în 1990, după mărturisirile lui Gh. Pancreaţiu Iuliu Gheorghiu, însărcinat cu afaceri la ambasada română din Italia, în acea epocă: „În luna iunie 1990 am fost contactat, prin intermediul generalului Mario Jovene, de către Mare Suveran al lojilor masonice italiene, Elvio Schubba. Acesta a propus, din partea mişcării masonice mondiale, al cărui centru este în SUA, ca autorităţile române să fie de acord ca masoneria să-şi reia în mod legal activitatea în România.

Totodată, fostul Mare Suveran Elvio Schubba mi-a arătat depline puteri în scris semnate de Fred Kleinkneght, Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu Mamă a Lumii din Washington. Am transmis autorităţilor române propunerile făcute. După primirea acceptului de la Bucureşti, transmis prin Ministerul Afacerilor Externe, Elvio Schubba a sosit în România unde a fost primit, în 12 septembrie 1990, în audienţă, de: Adrian Năstase, ministrul afacerilor Externe, gen. Victor Atanasie Stănculescu, ministrul Apărării, Petre Roman, prim-ministru. Au urmat o serie de alte contacte şi întâlniri pe canalul Roma-Bucureşti.

Adelina Gaujeneanu, [1/5/2022 1:23 AM]
[Forwarded from Adelina Gaujeneanu]
În noiembrie 1990 are loc vizita oficială în Italia a ministrului de Externe, Adrian Năstase, prilej cu care demnitarul român i-a înmânat Marelui Suveran în funcţie Giuliano Di Bernardo invitaţia de a vizita România. Vizita a avut loc în decembrie 1990. S-a spus că din acel moment Costel Iancu a devenit „omul de legătură” al lui Adrian Năstase cu di Bernardo şi cu masoneria, dar şi că Năstase a devenit el însuşi mason (în Italia).

În perioada 31 ianuarie – 3 februarie 1991 a avut loc prima vizită oficială în Italia şi la Vatican a preşedintelui României, Ion Iliescu. Cu acest prilej, Giuliano Di Bernardo (care se ocupă de dezvoltarea mondială a Ordinului Illuminati) a oferit un dineu în onoarea preşedintelui României.

În perioada următoare, pe linie masonică, legăturile s-au amplificat şi, cu sprijinul masoneriei italiene, sa constituit în România prima loja masonică post-comunistă al cărui Mare Maestru a fost instalat Adrian

Adelina Gaujeneanu, [1/5/2022 1:26 AM]
[Forwarded from Adelina Gaujeneanu]
Modul de formare şi existenţa acestei Mari Loji este consecinţa directă a acţiunilor concertate a mai multor puteri masonice străine, demarate la începutul anului 1990, de a „redeştepta” masoneria în România. Este vorba în primul rând de masoneria engleză, care a mandatat masoneria italiană, căci aceasta avea deja legături solide cu unii români încă din vremea lui Nicolae Ceauşescu prin celebra lojă italiană Propaganda Due (P2). Astfel, Grande Oriente d’Italia avea acordul expres al Marii Loji Unite a Angliei să acţioneze asupra României. Mai acţiona însă în acelaşi timp şi masoneria americană „mandatată” formal de „Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu român de grad 33” din Franţa, evreul Marchel Schapira. Costel Iancu, un violonist român ce trăia în Italia avea să fie principalul actor al evenimentelor comandate de la Londra.

Iată cum apar începuturile instalării masoneriei în România în 1990, după mărturisirile lui Gh. Pancreaţiu Iuliu Gheorghiu, însărcinat cu afaceri la ambasada română din Italia, în acea epocă: „În luna iunie 1990 am fost contactat, prin intermediul generalului Mario Jovene, de către Mare Suveran al lojilor masonice italiene, Elvio Schubba. Acesta a propus, din partea mişcării masonice mondiale, al cărui centru este în SUA, ca autorităţile române să fie de acord ca masoneria să-şi reia în mod legal activitatea în România.

Totodată, fostul Mare Suveran Elvio Schubba mi-a arătat depline puteri în scris semnate de Fred Kleinkneght, Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu Mamă a Lumii din Washington. Am transmis autorităţilor române propunerile făcute. După primirea acceptului de la Bucureşti, transmis prin Ministerul Afacerilor Externe, Elvio Schubba a sosit în România unde a fost primit, în 12 septembrie 1990, în audienţă, de: Adrian Năstase, ministrul afacerilor Externe, gen. Victor Atanasie Stănculescu, ministrul Apărării, Petre Roman, prim-ministru. Au urmat o serie de alte contacte şi întâlniri pe canalul Roma-Bucureşti.

În noiembrie 1990 are loc vizita oficială în Italia a ministrului de Externe, Adrian Năstase, prilej cu care demnitarul român i-a înmânat Marelui Suveran în funcţie Giuliano Di Bernardo invitaţia de a vizita România. Vizita a avut loc în decembrie 1990. S-a spus că din acel moment Costel Iancu a devenit „omul de legătură” al lui Adrian Năstase cu di Bernardo şi cu masoneria, dar şi că Năstase a devenit el însuşi mason (în Italia).

În perioada 31 ianuarie – 3 februarie 1991 a avut loc prima vizită oficială în Italia şi la Vatican a preşedintelui României, Ion Iliescu. Cu acest prilej, Giuliano Di Bernardo (care se ocupă de dezvoltarea mondială a Ordinului Illuminati) a oferit un dineu în onoarea preşedintelui României.

În perioada următoare, pe linie masonică, legăturile s-au amplificat şi, cu sprijinul masoneriei italiene, sa constituit în România prima loja masonică post-comunistă al cărui Mare Maestru a fost instalat Adrian Dohotaru, la vremea respectivă secretar de stat în Ministerul de Externe.”

Iată ce avea să declare şi Costel Iancu, peste ani, despre acel moment:

„În 1989, la Londra, s-a decis redeschiderea Masoneriei Regulare în Europa Centrală şi de Est. Grande Oriente d’Italia, din care făceam parte, a primit însărcinarea să redeschidă Masoneria Regulară din România, asistat de Grand Lodge Nationale de France, mai precis de Marele Secretar, R.Fr. Trestournel.

Eu personal am primit însărcinarea din partea Grande Oriente d’Italia şi astfel, după ani, m-am întors în România, m-am prezentat autorităţilor de atunci, declarând foarte clar intenţia venirii mele… Astfel, în1990 se constituie prima lojă regulară din România – Concordia – fiind şi prima din întreaga Europă de Est.

În 1992 are loc fuzionarea celor două filoane ale actualei Masonerii Române: cea Regulară şi Modernă, adusă după 1989 de Grande Oriente d’Italia, şi cea a Tradiţiei Masonice Române reprezentată de veteranii rămaşi până la acea dată şi care erau sub îngrijirea Marii Loji a Californiei, veterani care sunt regularizaţi în acea ţinută rituală de însuşi Marele Maestru al Grande

Adelina Gaujeneanu, [1/5/2022 1:26 AM]
[Forwarded from Adelina Gaujeneanu]
Oriente d’Italia şi constituiţi astfel în Loja Nicolae Bălcescu, avându-l ca Venerabil pe Ilustrul Frate Nicu Filip. La aceeaşi dată se constituie şi a doua Lojă, Delta Dunării. Astfel, la 24 ianuarie 1993, cele trei Loji aflate sub obedienţa Grande Oriente d’Italia: Concordia, Delta Dunării şi Nicolae Bălcescu realizează, printr-un ritual excepţional de transfer al Luminii Masonice din partea Puterilor Masonice Universal Recunoscute, Marea Lojă Naţională din România. Mare Maestru a fost ales Fratele Nicu Filip, iar eu Pro Mare Maestru.”

C-tin Iancu era rămas în Italia din anul 1979. Devenit mason, „pentru o mai eficientă implicare politicosocială în ceea ce priveşte viitorul României, în paralel cu activitatea artistică, Iancu începe să se specializeze în domeniul economico-financiar, apoi să activeze cu succes în această direcţie”, spune istoricul mason Horia Nestorescu-Bălceşti, care adaugă că Iancu ar fi fost primit într-o societate iniţiatică încă înainte de a fi părăsit România: „În 1974, încă de la vârsta de 20 de ani, face parte din unul din cele mai importante şi eclectice grupuri de ezoterism, unde şi primeşte o serie de iniţieri, continuând această activitate în Italia, mai întâi în cadrul Grande Oriente d’Italia şi ulterior în cadrul Ritului Scoţian Antic şi Acceptat.”

Petre Roman ar fi fost recrutat de masonerie înainte de 1989, pe când se afla la studii în Franţa. În aceeaşi perioadă (1990), Petre Roman, evreu fiind, afişa o puternică prietenie cu Cornescu-Ring, fiul evreului Camil Ring, iniţiat cu ani în urmă în masonerie la Paris de către însuşi Marcel Schapira. Şi alte intrări ale lui Costel Iancu la oficialii români aveau să fie dezvăluite mai târziu de surse masonice: „În 1990, Costel Iancu a venit în România pe linia masoneriei italiene, înfiinţând MLNR după întâlniri succesive cu Virgil Măgureanu (director SRI), Ioan Talpeş (viitor director SIE) şi Ion Iliescu (preşedinte al României).”

Trecând peste formalităţi şi politeţuri cu americanii, Marcel Schapira se auto-proclamase deja conducătorul destinului masonic al României, aşa că în octombrie 1990 el a „redeşteptat simbolic”, la Paris, Marea Lojă

Adelina Gaujeneanu, [1/5/2022 1:30 AM]
[Forwarded from Adelina Gaujeneanu]
Oriente d’Italia şi constituiţi astfel în Loja Nicolae Bălcescu, avându-l ca Venerabil pe Ilustrul Frate Nicu Filip. La aceeaşi dată se constituie şi a doua Lojă, Delta Dunării. Astfel, la 24 ianuarie 1993, cele trei Loji aflate sub obedienţa Grande Oriente d’Italia: Concordia, Delta Dunării şi Nicolae Bălcescu realizează, printr-un ritual excepţional de transfer al Luminii Masonice din partea Puterilor Masonice Universal Recunoscute, Marea Lojă Naţională din România. Mare Maestru a fost ales Fratele Nicu Filip, iar eu Pro Mare Maestru.”

C-tin Iancu era rămas în Italia din anul 1979. Devenit mason, „pentru o mai eficientă implicare politicosocială în ceea ce priveşte viitorul României, în paralel cu activitatea artistică, Iancu începe să se specializeze în domeniul economico-financiar, apoi să activeze cu succes în această direcţie”, spune istoricul mason Horia Nestorescu-Bălceşti, care adaugă că Iancu ar fi fost primit într-o societate iniţiatică încă înainte de a fi părăsit România: „În 1974, încă de la vârsta de 20 de ani, face parte din unul din cele mai importante şi eclectice grupuri de ezoterism, unde şi primeşte o serie de iniţieri, continuând această activitate în Italia, mai întâi în cadrul Grande Oriente d’Italia şi ulterior în cadrul Ritului Scoţian Antic şi Acceptat.”

Petre Roman ar fi fost recrutat de masonerie înainte de 1989, pe când se afla la studii în Franţa. În aceeaşi perioadă (1990), Petre Roman, evreu fiind, afişa o puternică prietenie cu Cornescu-Ring, fiul evreului Camil Ring, iniţiat cu ani în urmă în masonerie la Paris de către însuşi Marcel Schapira. Şi alte intrări ale lui Costel Iancu la oficialii români aveau să fie dezvăluite mai târziu de surse masonice: „În 1990, Costel Iancu a venit în România pe linia masoneriei italiene, înfiinţând MLNR după întâlniri succesive cu Virgil Măgureanu (director SRI), Ioan Talpeş (viitor director SIE) şi Ion Iliescu (preşedinte al României).”

Trecând peste formalităţi şi politeţuri cu americanii, Marcel Schapira se auto-proclamase deja conducătorul destinului masonic al României, aşa că în octombrie 1990 el a „redeşteptat simbolic”, la Paris, Marea Lojă

Adelina Gaujeneanu, [1/5/2022 1:30 AM]
[Forwarded from Adelina Gaujeneanu]
Marea Lojă Naţională din România. Mare Maestru a fost ales Fratele Nicu Filip, iar eu Pro Mare Maestru.”

C-tin Iancu era rămas în Italia din anul 1979. Devenit mason, „pentru o mai eficientă implicare politicosocială în ceea ce priveşte viitorul României, în paralel cu activitatea artistică, Iancu începe să se specializeze în domeniul economico-financiar, apoi să activeze cu succes în această direcţie”, spune istoricul mason Horia Nestorescu-Bălceşti, care adaugă că Iancu ar fi fost primit într-o societate iniţiatică încă înainte de a fi părăsit România: „În 1974, încă de la vârsta de 20 de ani, face parte din unul din cele mai importante şi eclectice grupuri de ezoterism, unde şi primeşte o serie de iniţieri, continuând această activitate în Italia, mai întâi în cadrul Grande Oriente d’Italia şi ulterior în cadrul Ritului Scoţian Antic şi Acceptat.”

Petre Roman ar fi fost recrutat de masonerie înainte de 1989, pe când se afla la studii în Franţa. În aceeaşi perioadă (1990), Petre Roman, evreu fiind, afişa o puternică prietenie cu Cornescu-Ring, fiul evreului Camil Ring, iniţiat cu ani în urmă în masonerie la Paris de către însuşi Marcel Schapira. Şi alte intrări ale lui Costel Iancu la oficialii români aveau să fie dezvăluite mai târziu de surse masonice: „În 1990, Costel Iancu a venit în România pe linia masoneriei italiene, înfiinţând MLNR după întâlniri succesive cu Virgil Măgureanu (director SRI), Ioan Talpeş (viitor director SIE) şi Ion Iliescu (preşedinte al României).”

Trecând peste formalităţi şi politeţuri cu americanii, Marcel Schapira se auto-proclamase deja conducătorul destinului masonic al României, aşa că în octombrie 1990 el a „redeşteptat simbolic”, la Paris, Marea Lojă Naţională Română şi l-a numit ca Mare Maestru al acestei Mari Loji, „cu titlu provizoriu, până se va alege un Mare Maestru”, pe Alexandru Paleologu (iniţiat în masoneria regulară la Bucureşti, din 1946), care fusese numit de la începutul anului 1990 şi ambasador al României la Paris, ceea ce demonstrează trecerea de care se bucuraseră masonii români din jurul evreului Schapira pe lângă guvernul român „revoluţionar” (condus de Petre Roman şi Gelu Voican-Voiculescu).

Din 1993, Procuratura din Roma investiga activitatea mafiotă a grupării Pinto, iar interogatoriile luate celor implicaţi în activităţile de spălare de bani, în frunte cu şefi ai mafiei italiene şi „fraţi masoni” ai Marelui Orient al Franţei, dezvăluiau faptul că această grupare, o formă de supravieţuire a Propagandei Due, îl avea ca reprezentant în România pe Costel Iancu, cel care se ocupa concomitent cu „redeşteptarea” masoneriei române, îmbinând cele două activităţi.

Ancheta penală îi incrimina indirect şi pe guvernanţii români, emisarii crimei organizate fiind bine primiţi la Bucureşti de oficiali precum preşedintele Ion Iliescu, guvernatorul Băncii Naţionale Mugur Isărescu, gen. Stănculescu sau ministrul de externe Adrian Năstase. „Toţi aceştia au avut, într-un fel sau altul, legături cu societatea Pinto, favorizând pătrunderea caracatiţei italiene în România”, sesiza şi presa. Activităţile grupării Pinto mergeau de la spălarea banilor negrii, la marile afaceri imobiliare, trafic de stupefiante, de materiale strategice şi de arme. În România au încercat, în primul rând, spălarea banilor proveniţi din jefuirea în 1990 a unei bănci din Roma, Santo Spirito. O parte dintre certificatele de depozit provenite din jefuirea unei furgonete a băncii Santo Spirito a fost folosită pentru achiziţionarea sucursalei din Budapesta a Băncii Agricole româneşti, ceea ce a atras atenţia autorităţilor italiene, care au descoperit că ele proveneau de la o firmă din Roma, Studio Pinto, deţinută de un important mason, Patrizio Pinto, a cărui familie făcuse parte şi din loja P2, până ce aceasta fusese închisă în urmă cu câţiva ani, în plin scandal de corupţie.

Adelina Gaujeneanu, [1/5/2022 1:30 AM]
[Forwarded from Adelina Gaujeneanu]
Astfel, anchetatorii au descoperit că „Studio Pinto este un adevărat cuib mafiot, în care se reunesc mai multe grupări: oameni politici de primă importanţă, loji masonice, servicii secrete şi crimă organizată” în spatele căreia „se ascunde o adevărată încrengătură de firme, trusturi, concerne şi bănci, care îşi pasează de la una la alta contracte şi bani, spre a li se pierde urma”.

Anchetatorii italieni au avut surpriza să constate şi că Patrizio Pinto primise prin fax de la Costel Iancu, din România, o ofertă de metale strategice, ce nu puteau fi furnizate la acea vreme decât de statul român (este vorba de materiale de înaltă calitate, de puritate de minim 99,97%: 200.000 tone aluminiu, 5000 tone de titan, dar şi scandiu, itriu, cesiu, cobalt, seleniu, tantal, beriliu, mercur, vanadiu, molibden, wolfran, nichel, crom, zinc; ca şi 450 kg de plutoniu îmbogăţit provenit din fosta URSS).

Din declaraţia marelui maestru al M.O.I., Giuliano Di Bernardo: „Deja în noiembrie 1990, Costel Iancu mi-a spus că stabilise legături cu preşedintele Iliescu, cu ministrul Apărării, Stănculescu, cu ministrul de Externe, Adrian Năstase… La invitaţia guvernanţilor români, m-am dus pentru prima oară la Bucureşti la 3.12.1990, unde l-am găsit pe Costel Iancu, care m-a introdus pe lângă cele mai proeminente figuri ale guvernului român, printre care Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale. În aceste împrejurări mi-am dat seama că Iancu este foarte bine văzut de guvernanţii români.”

„Ioan Talpeş, gen. de div. şi secretar al Serviciului de Informaţii Externe în perioada 1992-1997, la ordinul expres al preşedintelui Ion Iliescu, va «netezi» drumul agentului secret Costel Iancu. Ioan Talpeş va pune la dispoziţie «marelui Comandor» Costel Iancu şi a colaboratorului său [al lui Talpeş], americanul Larry Watts, vila conspirativă SIE din str. Turgheniev nr.18 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr.54 din 17 sept. 1993 a dosarului nr.57/PJ/93, Jud. Sectorului 3 a Municipiului Bucureşti a acordat personalitate juridică «Marii Loji Naţionale din România», cu sediul în str. Th. Speranţia nr 104, bl. S26, ap2, sector 3. [La adresa de domiciliu (acasă) la Iosif Rauchwerger, un evreu misterios care şi-a pus locuinţa la dispoziţie pentru înregistrarea MLNR.] Printre actele depuse la dosar, instanţa a găsit şi avizul Ministerului Afacerilor Externe, care a fost dat prin implicarea directorului SIE Ioan Talpeş.

Activităţile de bază ale masonului Costel Iancu sunt plasate în zona militară, unde a reuşit să intermedieze vânzarea la suprapreţ de echipamente militare către

Adelina Gaujeneanu, [1/5/2022 1:32 AM]
[Forwarded from Adelina Gaujeneanu]
M.Ap.N. prin intermediul firmelor administrate. Astfel au reuşit să prejudicieze bugetul statului cu sume uriaşe de bani, urmare a achiziţionării a:

– unor echipamente analogice, astăzi piese de muzeu, în valoare de 20 mil. dolari;

– unor echipamente de radiocomunicaţii «Phoenix» în valoare de 120 mil. dolari, astăzi inutile şi neoperaţionale;

– 8 avioane de recunoaştere fără pilot, tip Shadow, în valoare de 80 mil. dolari, prăbuşite toate din motive tehnice.

Costel Iancu îi recunoştea şi lui Schapira mandatul oferit în 1989, asemenea ca şi lui (prin masoneria italiană), de către centrala masonică britanică, ce însărcinase şi Grand Lodge Nationale de France (pe Marele Secretar R.Fr.Trestournel, căruia îi era subordonat Schapira), să contribuie la „redeschiderea masoneriei regulare din România”. În 1993 Marcel Schapira tulbura iarăşi apele, susţinând neregularitatea masoneriei coordonate de americanii lojelor NATO şi de masonii britanici, deoarece se simţea dat la o parte.

Schapira avea pretenţia că, din oct. 1990, MLNR s-a „redeşteptat simbolic”, la Paris, el, Schapira, păstrându-şi poziţia de Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat român, adică de şef al masoneriei române. Importanţa acestei funcţii este imensă în context internaţional, căci deţinătorul conducerii Supremului Consiliul de grad 33 al ritului masonic Scoţian Antic şi Acceptat din fiecare stat, ritul cel mai răspândit din întreaga lume, de sorginte americană (Albert Pike), însuşit şi de „masoneria regulară” şi de „lojele bazelor NATO”, participă la întrunirile periodice mondiale ale Supremelor Consilii, unde sunt coordonate acţiunile ritului şi ale masoneriei, inclusiv în planul politic. Astfel, în spatele structurilor militare ale NATO stau lojele masonice ale ofiţerilor care practică Ritul scoţian vechi şi acceptat, ele numindu-se fie Orient of NATO Bases, fie American Military Scottish Rite-NATO.

Problema trebuia rezolvată la nivelul conducerii mondiale a celui mai puternic şi răspândit rit masonic. Ocazia a venit în perioada 16-21 mai 1992, când la Istanbul a avut loc Conferinţa internaţională a Marilor Comandori ai Supremelor Consilii de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din Europa cu participarea unor Supreme Consilii din restul lumii, inclusiv Israel şi SUA, ambele jurisdicţii: de Nord (Washington) şi de Sud (Boston). Românii au fost reprezentaţi la întrunirea masonică de M. Schapira. Marele frate american Fred Kleinkneght, Mare Comanador al Supremului Consiliu al Jurisdicţiei de Sud a SUA, l-a chemat deoparte, la o „întrevedere privată” pe Schapira, i-a acordat medalia masonică „Albert Pike” şi i-a cerut colaborarea pentru ca în România să fie instalat cât mai grabnic un Suprem Consiliu. Schapira a început cu explicaţii justificative ce arătau că România nu ar fi încă pregătită pentru reluarea activităţii masonice, dar americanii au arătat că vor ca anul viitor, în 1993, să fie instalat în România, la Bucureşti, un Suprem Consiliu autohton al Ritului Scoţian. Planul de expansiune viza nu numai pe români, ci tot estul ex-comunist al Europei şi fosta Uniune Sovietică.

Un obstacol în aplicarea planului „Marilor Fraţi” americani era acela că în 1992 în România nu prea existau masoni cu gradul 33 în ritul scoţian care să se poată uni şi constitui un Suprem Consiliu, iar singurul care putea face ridicări în grad era Marcel Schapira, recunoscut ca Suveran Mare Comandor, dar care nu o făcea. De aceea, fără a-l mai aştepta sau a-i mai cere acordul lui Schapira, „fraţii” americani şi italieni acţionează: la 24 ianuarie 1993 avea loc la Casa Vernescu din Bucureşti „Conventul de reconstituire şi redeşteptare a Marii Loji Naţionale din România”, în organizarea aceloraşi masoni care acţionaseră deja prin instalarea în România a mai multor loji masonice, oficiile fiind făcute de Marele Maestru al Marelui Orient al Italiei, Giuliano di Bernardo, un adept al Ordinului Illuminati; Arnold Hermann, reprezentant al Supremului Consiliu american împreună cu Douglas Lemons, reprezentantul Marii Loji din Statul

Adelina Gaujeneanu, [1/5/2022 1:32 AM]
[Forwarded from Adelina Gaujeneanu]
California – SUA; şi Elvio Sciubba, ex-Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de 33 al Italiei, dar şi al reprezentanţilor Orientului bazelor NATO din Germania. Marele Maestru al Marii Loji create de fraţii italiano-americani era Nicu Filip secondat în conducere de neobositul Costel Iancu.

În mai 1995, la conducerea MLNR este ales în locul lui Nicu Filip, secretarul de stat de la ministerul român de Externe, Adrian Dohotaru, care avea să moară într-un accident de maşină la scurtă vreme. Interimatul a fost asigurat atunci de Primul Mare Supraveghetor al Marii Loji, Pierre de Hillerin, până la Conventul din 20-21 ianuarie 1996, când Mare Maestru devine Sever Frenţiu, care a decedat însă anul următor, în noiembrie, dar nu înainte de a încerca unificarea cu Marea Lojă Naţională Unită din România (linia Schapira – Dan Amedeo Lăzărescu).

Deoarece Sever Frenţiu semnase cu Vladimir Boantă, Marele Maestru al MLNUR (linia Schapira -Dan Amedeo Lăzărescu), un protocol de „unificare” a celor două mari loji, o mare parte din loji şi din „fraţii” de la MLNUR, în frunte cu politicianul ţărănist Gh. (Bebe) Comănescu trec în tabăra Marii Loji Naţionale din România, încă de când mai trăia Sever Frenţiu. Gheorghe Comănescu, o figură care avea să marcheze masoneria românească, devine astfel Pro Mare Maestru al MLNR, din 12 octombrie 1997, iar din 7 martie 1998 devine Mare Maestru plin, adică şeful ordinului masonic.

Comănescu avea să declare unor „fraţi” apropiaţi că „la preluarea înaltei demnităţi de Mare Maestru de la Sever Frenţiu a preluat nimic. Sau aproape nimic. Un sediu undeva într-un apartament de 2 camere din Bucureşti (ce servea şi ca Templu). Nici un registru matricol al MLNR, aşa că nu ştia prea bine nici câţi membrii are Ordinul, nici cine sunt aceştia”. Erau între 300 şi 500 de membrii. Nici Comănescu nu a fost însă vreo uşă de biserică în privinţa contabilizării banilor marii loji. El a cumpărat câteva chitanţiere nepersonalizate de la librărie, pe care le-a înmânat „Marelui Trezorier”.

Adelina Gaujeneanu, [1/5/2022 1:35 AM]
[Forwarded from Adelina Gaujeneanu]
Chipurile nu ştiau că asociaţiile erau obligate prin lege să aibă cod fiscal şi să îşi depună bilanţul la fisc.

„Ce a lăsat Bebe Comănescu la plecarea din funcţie, în 2003?”, se întreba unul dintre foştii lui colaboratori din conducerea marii loji, «Venerabilul» Ghiulbenghian, răspunzând: „O Mare Lojă cu peste 4000 de membri activi (şi circa 1500 în stare de adormire), aproape 6 miliarde de lei în cont, toate datoriile achitate, obţinerea a peste 100 de recunoaşteri… sediu şi Temple, mai întâi în Calea Victoriei şi, la sfârşitul mandatului său, la Sala Palatului. A reuşit şi demonizarea MLNUR prin asocierea acesteia cu tendinţele de dezmembrare a statului naţional unitar român. A deschis peste 100 de Ateliere [masonice]. A atras în Ordin nu numai persoane dubioase… ci şi valori certe ale societăţii româneşti: doctori deosebit de valoroşi, parlamentari ai tuturor partidelor, academicieni, profesori, miniştri, ofiţeri superiori ai tuturor armelor”. Comănescu, însă, adăuga acelaşi confrate mason al său, „a transformat Marea Lojă Naţională din România în maşinărie de recrutare de membri pe bani, pe bani mulţi” prin „decizia de creştere explozivă a numărului membrilor Marii Loji Naţionale din România, decizie justificată de scopul urmărit, adică zdrobirea MLNUR şi ocupare cât mai rapidă a Văii române de către MLNR”.

Privind „fabrica de bani”, elocvent este exemplul celebrei loji bucureştene Dale Woodward (din care provine actualul şef al Marii Loji, Radu Bălănescu, al cărei Venerabil a fost), o „lojă NATO” cu cca 200 de membri, din care s-au născut mereu alte loji, supranumită şi „maşinăria de făcut bani negri a Ordinului”, unde taxele de iniţiere sau de ridicare în grad erau de ordinul sutelor de dolari SUA, însă în cercurile înalte ale puterii politice româneşti, celebru ca „spoliator-şef în Ordin” ar fi fost scriitorul Dinu Săraru, căci crease un atelier masonic al „elitelor” în care „taxa de iniţiere” plătită de fraieri pleca de la 10 mii de dolari SUA.

Trebuie să-l amintim şi pe cel care se consacrase de atunci ca Mare Trezorier al Marii Loji Naţionale din România, numit şi „adevăratul cancer al finanţelor MLNR” şi „cel mai înverşunat oponent al unei evidenţe contabile în concordanţă cu prevederile legale”. Este vorba despre Manole Iosiper. „L-am cunoscut încă din primele săptămâni după intrarea în Ordin, în 1999 -povestea fratele :.Fl. G.-… Iosiper folosea apartenenţa la minoritatea evreiască din România ca o pavăză în faţa oricăror acuzaţii, interpretându-le imediat ca pe atacuri antisemite, nicidecum ca pe reflectarea propriilor fapte. În calitatea lui de Mare Trezorier, a refuzat permanent orice control fiscal şi a fost principalul oponent al intrării în legalitate din punct de vedere fiscal al MLNR. A devenit celebru prin faptul că împrumuta bani de la Fraţi şi nu îi mai restituia”, precum împrumutul pe care l-a făcut de la Gicu Dudescu, de la care a luat 50.000 de dolari şi nu i-a mai restituit, pretinzând că „afacerea în care i-am investit a dat faliment”.

„Elita masoneriei mondiale la Bucureşti”, titra presa românească despre evenimentul organizat de ritul scoţian din MLNR la Bucureşti, în zilele de 30 şi 31 mai 2003, când „fosta Casă a Poporului [Palatul Parlamentului – n.n.] s-a transformat, timp de două zile, în cel mai mare Templu Masonic al Lumii”, cu ocazia „aniversării a 10 ani de la reconstituirea în România a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat”. Organizarea ceremoniilor a fost opera lui Constantin Iancu, ca Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu al ritului scoţian din MLNR, participând aproape 2000 de „iniţiaţi şi neiniţiaţi”, 250 dintre aceştia primind plachete masonice omagiare ca „personalităţi ale vieţii publice”.

Cum de a putut Costel Iancu să folosească Palatul Parlamentului României pe post de Mare Templu masonic? Răspunsul constă în chiar declaraţia sa din 1999, când afirma către presă că: „90% dintre parlamentari, aparţinând tuturor partidelor politice sunt şi masoni, organizaţiile funcţionând ca vase comunicante pentru asigurarea înţelegerii necesare”.

Adelina Gaujeneanu, [1/5/2022 1:35 AM]
[Forwarded from Adelina Gaujeneanu]
S-a făcut o adevărată paradă de somităţi ale masoneriei mondiale „regulare” pro-NATO la Palatul Parlamentului, precum Fred Kleinkhnecht, şeful Supremului Consiliu Mamă a Lumii din Washington pentru ritul masonic scoţian, dar şi şefii ritului din Italia, Germania, Austria, Portugalia, Ungaria, Bulgaria şi Rusia etc, toţi venind împreună cu adevărate delegaţii masonice „de acasă”, dar vedeta evenimentului a fost însuşi amiralul Robert Woodward, şeful lojilor bazelor NATO, care, entuziast, declara că „în România se face treabă [masonică] excelentă, nu doar ca număr de membri, ci şi sub aspectul calităţii oamenilor”, adică bine plasaţi în vârfurile puterii politico-sociale. Iar Fred Kleinkhnecht, şeful mondial al ritului, îi ţinea isonul, afirmând că „francmasoneria românească este un miracol” şi susţinând că „în următorii cinci ani masoneria din România va deveni cel mai puternic Suprem Consiliu din Europa”.

Suveranul Mare Comandor „ad vitam” Marcel Shapira, venit de la Paris, stătea alături de Costel Iancu şi, atraşi de aşa o „elită” străină, au venit la „aniversarea de la Palat” şi unii importanţi masoni dizidenţi faţă de MNLR, precum „veteranul masoneriei româneşti”, Nicu Filip, primul Mare Maestru post-decembrist al Marii Loji Naţionale din România. Alt asemenea dizident prezent şi el lângă Costel Iancu la sărbătoarea masonică era şi Ernest Schlessinger, unul dintre întemeietorii marii loji concurente, chiar adverse, Marea Lojă Naţională Unită din România (MLNUR), unde ritul scoţian era condus de un duşman al lui Costel Iancu, de celebrul Andre Szakvary, „suspendând – s-a spus – chiar dacă numai pentru câteva ore, vechi rivalităţi şi antipatii personale”, ceea ce spune mult despre faptul că, până la urmă, masonii din Românii sunt totuşi uniţi de aceleaşi scopuri. „Este o aniversare, o sărbătoare a tuturor masonilor de rit scoţian, indiferent de traseul lor sau de eventualele lor erori”, explicau atunci masonii.

„Primii care au intrat în Templu au fost membrii Supremului Consiliu pentru România urmaţi de Suveranul Mare Comandor Constantin Iancu, însoţit de Suveranii Mari Comandori de Onoare Marcel Schapira 33° şi Arnold Hermann 33°” -scria un raport masonic. Au intrat apoi delegaţiile străine, fiecare arborând banerele sale. A urmat delegaţia „Supremului Mare Capitol al Masonilor din Arca Regală din România”, condusă de fostul general de Securitate Ştefan Mâşu, acum în postura de „Înalt Mare Preot”, apoi delegaţia gazdelor

Adelina Gaujeneanu, [1/5/2022 1:39 AM]
[Forwarded from Adelina Gaujeneanu]
S-a făcut o adevărată paradă de somităţi ale masoneriei mondiale „regulare” pro-NATO la Palatul Parlamentului, precum Fred Kleinkhnecht, şeful Supremului Consiliu Mamă a Lumii din Washington pentru ritul masonic scoţian, dar şi şefii ritului din Italia, Germania, Austria, Portugalia, Ungaria, Bulgaria şi Rusia etc, toţi venind împreună cu adevărate delegaţii masonice „de acasă”, dar vedeta evenimentului a fost însuşi amiralul Robert Woodward, şeful lojilor bazelor NATO, care, entuziast, declara că „în România se face treabă [masonică] excelentă, nu doar ca număr de membri, ci şi sub aspectul calităţii oamenilor”, adică bine plasaţi în vârfurile puterii politico-sociale. Iar Fred Kleinkhnecht, şeful mondial al ritului, îi ţinea isonul, afirmând că „francmasoneria românească este un miracol” şi susţinând că „în următorii cinci ani masoneria din România va deveni cel mai puternic Suprem Consiliu din Europa”.

Suveranul Mare Comandor „ad vitam” Marcel Shapira, venit de la Paris, stătea alături de Costel Iancu şi, atraşi de aşa o „elită” străină, au venit la „aniversarea de la Palat” şi unii importanţi masoni dizidenţi faţă de MNLR, precum „veteranul masoneriei româneşti”, Nicu Filip, primul Mare Maestru post-decembrist al Marii Loji Naţionale din România. Alt asemenea dizident prezent şi el lângă Costel Iancu la sărbătoarea masonică era şi Ernest Schlessinger, unul dintre întemeietorii marii loji concurente, chiar adverse, Marea Lojă Naţională Unită din România (MLNUR), unde ritul scoţian era condus de un duşman al lui Costel Iancu, de celebrul Andre Szakvary, „suspendând – s-a spus – chiar dacă numai pentru câteva ore, vechi rivalităţi şi antipatii personale”, ceea ce spune mult despre faptul că, până la urmă, masonii din Românii sunt totuşi uniţi de aceleaşi scopuri. „Este o aniversare, o sărbătoare a tuturor masonilor de rit scoţian, indiferent de traseul lor sau de eventualele lor erori”, explicau atunci masonii.

„Primii care au intrat în Templu au fost membrii Supremului Consiliu pentru România urmaţi de Suveranul Mare Comandor Constantin Iancu, însoţit de Suveranii Mari Comandori de Onoare Marcel Schapira 33° şi Arnold Hermann 33°” -scria un raport masonic. Au intrat apoi delegaţiile străine, fiecare arborând banerele sale. A urmat delegaţia „Supremului Mare Capitol al Masonilor din Arca Regală din România”, condusă de fostul general de Securitate Ştefan Mâşu, acum în postura de „Înalt Mare Preot”, apoi delegaţia gazdelor, adică Marea Lojă Naţională din România, condusă de marele maestru Gheorghe Comănescu. Abia la final au intrat „stăpânii lumii”, adică delegaţia „Supremului Consiliu Mamă a Lumii”.

În cuvântul său de deschidere, Costel Iancu saluta importanta „prezenţă a „iubitului nostru frate Robert Woodward, the chief of the NATO Bases Lodges”, arătând că: „Suntem aproape de a unifica – în zona profană a uniunii mondiale -, la punctul de a restabili şi de a instala noua ordine a Templului lui Solomon. Pentru aceasta noi toţi am jurat, aceasta este ambiţia noastră şi, pentru aceasta, România şi masoneria română este în poziţia potrivită… Suntem convinşi că masoneria, ritul scoţian, reprezintă elita ce conduce şi va conduce omenirea…”.

In seara primei zile, 30 mai, masonii străini împreună cu cei români s-au deplasat la Palatul Cotroceni, unde au fost primiţi de preşedintele de atunci, Ion Iliescu, care l-a decorat pe şeful mondial al ritului scoţian, Fred Kleinknecht, cu cea mai înaltă decoraţie românească, „Steaua României în Grad de Mare Ofiţer”.

Ziua de 31 a început cu ritualuri şi parade ale „Corpurilor Rituale Române” la Palatul Parlamentului, cu acelaşi fast ceremonial, urmate de „comunicare” între cei prezenţi, care, la prânz, s-au întâlnit la un cokteil, la ministerul de Externe român, cu primul-ministru Adrian Năstase, cu ministrul Mircea Geoană şi alţi miniştri. Cu această ocazie, zic masonii, Năstase „şi-a amintit de redeşteptarea francmasoneriei româneşti după 1989, o mişcare în care a fost direct implicat ca Ministru de Externe în 1990”.

Adelina Gaujeneanu, [1/5/2022 1:39 AM]
[Forwarded from Adelina Gaujeneanu]
Întrunirea s-a încheiat în Sala Unirii din Palatul Parlamentului cu „un bal impresionant… cel mai mare din istoria postdecembristă a României… probabil cel mai mare eveniment de acest gen organizat vreodată în România”.

În anul 2006, Marea Lojă Naţională din România avea să fie implicată în alt scandal public privind conducerea acesteia, cu ocazia Conventului Masonic din 4 noiembrie 2006, organizat pentru alegerea noului Mare Maestru al marii loji. Presa română dezvăluia că în săptămâna 9-14 octombrie 2006, înainte de alegeri, cca 1.200 de oameni au avansat sumele necesare ca „taxe” pentru primirea diverselor grade masonice, de la 200 de euro la 2.400 de euro de persoană, în funcţie de gradul obţinut, fiind vorba de bani încasaţi preponderent fără eliberare de chitanţe. Costel Iancu, „Suveran Mare Comandor” al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din cadrul Marii Loji Naţionale din România susţinea că avea atunci în structura sa masonică cca 4.000 de persoane, ceea ce, la nivelul taxelor duce la totalul de 15-20 milioane euro.

Eugen Ovidiu Chirovici – văzut de unii jurnalişti ca un exponent al vechii Securităţi române în masonerie, Chirovici în chiar anul 1989 ar fi primit din partea „revoluţiei” „Medalia de aur pentru Revoluţia din Decembrie”. Regimul „revoluţionar” i-a priit lui Chirovici, căci dintr-un obscur economist la o întreprindere din Făgăraş, el a devenit în 1990 director financiar al Editurii Muzica din capitala Bucureşti.

Din anul 1991, Chirovici îşi schimbă din nou profesia cu cea de jurnalist, exclusiv în trustul fraţilor Păunescu, magnaţi proveniţi din vechile structuri ale statului comunist, George Păunescu fiind în acelaşi timp unul dintre agenţii Anti Defamation League din România (organizaţie a lojei masonice iudaice B’nai B’rith), conform presei româneşti din SUA – Zum-Ziarul



(A început protestul, cum ar veni doar din cauza scumpirii pretului la gaze, si li s-a spus că îl vor ieftini, dar ei nu se opresc...)

Printre cererile către autorități de la protestatarii din Kazahstan:

1. Reducerea varstei de pensionare la parametrii initiali;

2. Creșterea mărimii prestațiilor pentru persoanele cu dizabilități de 2,3 grupuri de 2 ori, prima grupă - de 3 ori;

3. VACCINAREA SA FIE STRICT VOLUNTARĂ, abolirea segregării după tipul statutului de Ashyd;

4. Alegerea akimilor de regiuni și orașe;

5. Reducerea dobânzii la credite ipotecare, deoarece toate băncile aparțin președintelui și anturajului său.

Şi ziceau - „gazul s-a scumpit"...

Bineînțeles, nu era nimic altceva decât gaz „explodat”.