Misterul tăblițelor antice din România, o descoperire care a schimbat istoria
Cu toate că, potrivit folclorului din anumite părți ale lumii, inventatorii scrisului ar fi fost atlanții, știința modernă atribuie acest rol sumerienilor, considerați primii care au pus bazele unui sistem de scriere.
Însă descoperirea tăblițelor de la Tărtăria, petrecută în anii ’60, avea să provoace ordinea cronologică a istoriei scrisului și chiar să îi determine pe unii să susțină că leagănul civilizației umane se găsește în spațiul României actuale.
În același timp, tăblițele de la Tărtăria au dat naștere unui lung lanț de controverse.
Trei tăblițe de lut misterioase
În 1961, arheologul Nicolae Vlassa a început să lucreze la un sit de lângă satul Tărtăria, o zonă renumită pentru artefactele antice de ceramică descoperite aici.
În pofida unui început timid, activitatea echipei de arheologi a dat rezultate în cele din urmă: cercetătorii au dezgropat trei tăblițe de lut care au atras mai târziu atenția savanților din toată lumea.
Însemne runice
Faptul că o bună bucată a istoriei trebuia să fie acum revizuită a făcut comunitatea științifică să privească cu scepticism descoperirea din Tărtăria, cele trei tăblițe fiind considerate prea „fragile” ca să poată rezista unei asemenea presiuni.
În afară de tăblițe, arheologii au mai descoperit 26 de statuete de lut, o brățară din cochilii de scoici și câteva rămășițe umane. Totuși, cele trei tăblițe au intrat repede în centrul atenției tuturor.
Două dintre obiecte aveau formă dreptunghiulară, iar al treilea era rotund. Simbolurile fuseseră imprimate pe câte o fațetă, iar două dintre piese aveau câte o gaură în mijloc, ceea ce – potrivit arheologilor – nu este o coincidență.
Două dintre tăblițe erau acoperite cu însemne runice și erau mai vechi cu cel puțin un mileniu decât tăblițele găsite în Djemer-Nasr, Kia și Uruk, în Sumer.
Artefactele dezgropate la Tărtăria i-au condus pe arheologi la concluzia că aceste obiecte aparținuseră unui om important, probabil șaman sau preot.
Ceea ce părea a fi cea mai mare descoperire din Europa a devenit repede subiectul unei aprinse dezbateri, care a scindat lumea academică în două tabere: cei care erau de acord că se aflau în fața unei descoperiri epocale și cei care credeau că tăblițele sunt lipsite de valoare.
O civilizație mai avansată decât credem?
Cei mai mulți arheologi și istorici afirmă că tăblițele de la Tărtăria au fost produse în jurul anului 5.000 î.e.n., ceea ce împingea cu o mie de ani în trecut data la care se credea că a fost inventat scrisul și, de asemenea, îi schimba scrisului locul de naștere, din Mesopotamia, în bazinul Dunării.
Aceasta era întrebarea care se punea: este oare posibil ca o civilizație prosperă și puternică să fi existat cu un mileniu înaintea celor mai mari puteri ale lumii din acea vreme – Sumer și Egipt?
Pe plăcuțele de lut este scrijelit cel mai vechi text din lume descoperit până acum. Unii arheologi au încercat să demonteze acest fapt, susținând că tăblițele de la Tărtăria au apărut ca urmare a influenței sumeriene, pentru că simbolurile seamănă foarte mult cu cele folosite de sumerieni în primele lor texte.
S-a presupus că simbolurile au fost împrumutate de la sumerieni și că oamenii care au trăit la Tărtăria le-au folosit fără a le cunoaște, de fapt, semnificația.
Numai că savanții sunt contraziși tocmai de istorie, deoarece în jurul anului 5.500 î.e.n. scrisul sumerian nu exista, iar dacă a existat, până astăzi nu au fost descoperite dovezi care să susțină această teorie.
De asemenea, după ce au încercat să traducă textele, istoricii au fost bulversați de faptul că pe una dintre tăblițe au găsit numele „Saue”, echivalentul zeului „Usmu” din cultura sumeriană.
După ce au analizat ciudatele obiecte, experți de la Academia Rusă de Științe au concluzionat că simbolurile de pe tăblițele de la Tărtăria făceau parte dintr-un sistem mai amplu de scriere, folosit în regiunea în care au fost descoperite.
Potrivit experților, textul de pe o tăbliță coincide cu un fragmente de text dintr-un manuscris din orașul sumerian Djemer-Nasr. Citindu-l în sens invers acelor de ceasornic, avem: „NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I”, cu traducerea:
În (cea de-a) patruzecea domnie pentru buzele (gura) zeului Saue cel mai vârstnic după ritual (a fost) ars. Acesta-i al zecelea.
Sensul acestui text este încă subiect de controverse și lasă loc la multe speculații, din moment ce comunitatea științifică nu a ajuns încă la un consens.
Opinia generală este că această scriere nu putea apărea pur și simplu de nicăieri, ci s-a dezvoltat în interiorul unei culturi vaste și prospere.
Doar o coincidență? Prea puțin probabil
Așadar, pentru a descifra misterul celor trei tăblițe de lut, întregul complex arheologic unde au fost găsite – Turdaș-Vinca – ar trebui excavat și studiat.
Simbolurile nu doar că seamănă cu scrierea sumeriană, dar sunt și aranjate în aceeași ordine, ceea ce înseamnă că nu poate fi vorba în niciun caz de o coincidență.
De asemenea, mai multe observații arheologice indică similarități între credințe religioase de la Tărtăria și cele din Djemdet-Nasra. Textul de pe tableta rotundă pare să descrie pe scurt ritualul de sacrificare a unui preot.
Cu aceste enigme încă nedezlegate, cercetătorii se întreabă cum a fost posibil ca locuitorii din Tărtăria să fi scris în sumeriană într-o vreme când Sumerul nici nu exista.
Cercetătorul rus Boris Perlov crede că sumerienii și babilonienii au fost doar „elevi foarte buni” care au preluat scrierea pictografică din culturile vestice, pe care au transformat-o mai apoi în scriere cuneiformă.
Potrivit lui Perlov, adevărații inventatori ai scrisului au fost popoarele balcanice, nu sumerienii
Așadar, trebuie oare istoria să își îndrepte atenția în altă parte pentru a elucida misterul primelor scrieri? Au existat, oare, și alte mari civilizații, în afară de Sumer și Egipt?
Filmul documentar prezentat în continuare, „Niascharian – Să renaștem”, este, prin abordarea științifică a subiectului şi prestigiul profesional al consilierilor, un document autentic care leagă circa 8.000 de ani de istorie pe teritoriul României.
Ca să știi mai mult, citește „Barbarii. Civilizații dispărute”
De multe ori ne gândim la civilizațiile Greciei și Romei antice ca la incubatoare discrete ale culturii occidentale, locuri în care ideile despre orice, de la guvernare la artă, erau libere să se dezvolte și apoi să fie distribuite în exterior în lumea mediteraneană mai largă. Dar, așa cum arată Peter Bogucki în această carte, Grecia și Roma nu s-au dezvoltat izolat.
În jurul lor existau comunități rurale care nu cunoșteau scrisul și care aveau culturi radical diferite, despre care puțini dintre noi mai știu astăzi ceva. Ei bine, Bogucki scoate la lumină în mod strălucit poveștile acestor oameni aproape uitați.
Autorul prezintă cum s-au dezvoltat aceste culturi, subliniind complexitatea crescândă a structurilor lor sociale, realizările lor tehnologice și practicile lor ieșite din comun. Rezultatul este o relatare fascinantă despre un capitol foarte puțin cunoscut din istoria omenirii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu