Trucaje grosolane şi ştiri ce sunt cu viclenie regizate apar în reportajele marilor agenţii de presă

Motto: “Dacă nu citeşti ziarele eşti neinformat,
dacă le citeşti riști să fii dezinformat” -  Mark Twain

 

Cuvintele pe care Mark Twain le spunea acum 200 de ani dovedesc că încă din acele vremuri presa scrisă dezinforma. Din păcate, acest avertisment este încă de actualitate. În zilele noastre, până şi fotografiile sau înregistrările video, care ar fi trebuit să asigure o mai mare acurateţe în redarea evenimentelor, dezinformează. Vă prezentăm câteva exemple grăitoare în care este evident că s-au folosit trucaje şi falsuri drept imagini „reale” numai pentru a crea ştiri de senzaţie şi pentru a genera anumite efecte asupra opiniei publice – cu impact la nivel social şi politic.

 
Vă amintiţi cu siguranţă filmul “Înscenarea”, în care Robert de Niro juca rolul unui regizor angajat să „creeze” prin intermediul mass-media un război în Albania, doar pentru a masca un derizoriu scandal politic. O întreagă echipă mobilizează resurse enorme pentru a pune în scenă această „fumigenă”, iar mass-media este evident instrumentul prin care este manipulată opinia publică. În campania de presă redată magistral în acest film, scena în care o fetiţă cu o pisică în braţe (foto) aleargă îngrozită înspre camera de filmat, în timp ce în spatele ei un bombardament îi distruge casa este cea mai emoţionantă şi smulge multe lacrimi din partea publicului care asistă la războiul televizat. Cum a fost construită această scenă înduioşătoare? Filmând fetiţa pe un fond neutru, cu o pungă de chipsuri în braţe, sub pretextul unei reclame şi apoi utilizând din plin computerul pentru a genera celelalte elemente. Momentul în care regizorul se consultă cu echipa ce animal ar trebui să ţină în braţe fetiţa şi ce culoare să aibă acesta pentru ca scena să aibă impact asupra cât mai multor categorii de oameni este memorabilă. Experţii din film decid ca fata să poarte în braţe o piscă şi să alerge peste un pod în flăcări tocmai pentru a atinge anumite corzi sensibile ale publicului. Un alt exemplu este momentul în care se alege culoarea verde pentru banderolele soldaţilor – în loc de galben – pentru că în anul precedent s-au vândut cel mai bine maşinile verzi şi aceasta înseamnă că oamenilor le place verdele. Cele ce vor urma în acest articol seamănă izbitor de mult cu scenele din filmul „Înscenarea”. Dezinformările sunt reale şi aparţin unor nume mari din lumea media.
 
 
Imaginea de mai jos aparţine agenţiei de presă Reuters şi este fotografiată după un atac asupra Beirutului. Ceea ce impresionează în acest tablou este fumul gros care acoperă  oraşul. Efectul ar fi fost cel scontat dacă Reuters n-ar fi exagerat cu “efectele speciale”. În imagine se vede clar un model (pattern) care se repetă de mai multe ori, ca şi cum cineva s-ar fi jucat cu “fumul” şi l-ar fi multiplicat cu ajutorul unui soft de prelucrare de imagini. Fiind contactaţi pentru a da explicaţii, reprezentanţii celebrei agenţii de presă nu neagă intervenţia: “cel care a prelucrat fotografia a dorit să corecteze nişte urme de praf şi a făcut câteva greşeli din cauză că nu avea lumină prea bună”.
 

 

 

New York Times Magazine a publicat o serie de fotografii după bombardamentele din Liban. În mai multe fotografii vedem un bărbat care poartă o şapcă verde cum ajută plin de zel la căutarea victimelor sub dărâmături. Într-o altă imagine din acest fotoreportaj îl vedem însă pe acelaşi personaj prezentat drept o victimă a bombardamentului, găsit leşinat sub dărâmături! Înainte de a “cădea” sub firele care îi trec pe deasupra, el a avut timp îşi aşeze şapca verde sub braţ. Este evident că reporterii binecunoscutei reviste au regizat de fapt scenele acestui fotoreportaj. Cei de la New York Times ar trebui să ştie că ori cu şapcă, ori fără şapcă tot este nevoie să angajeze măcar doi actori: unul pentru rolul de victimă, celălalt pentru rolul de salvator. 

 

 

Agenţia Reuters publică în 22 iulie 2006 un reportaj despre o femeie libaneză care a rămas fără casă în urma bombardamentului din iulie. Aceeaşi femeie, îmbrăcată identic, având aceleaşi semne distinctive pe faţă apare şi în 5 august la Associated Press, povestindu-şi nenorocirea: casa tocmai i-a fost distrusă de bombardamentele asupra Beirutului din august. Se pare că agenţiile nu duc doar lipsă de actori. Suferă şi de lipsă de comunicare, ca să nu mai vorbim de fonduri pentru costumaţie şi machiaj.  
 

 

Exact ca în filmul „Înscenarea”, plasarea unor obiecte cu puternică încărcătură emoţională pentru publicul spectator în locuri vizibile face ca ştirile să aibă un impact şi mai puternic. Ne şi imaginăm ce dezbateri aprinse au fost la Reuters în pentru a argumenta că un ursuleţ de pluş se vinde mult mai bine decât un iepuraş sau că Mickey Mouse este mult mai iubit decât Donald Răţoiul. După ce au câştigat locul 1 în dezbatere, jucăriile respective au fost plasate strategic, în prim planul imaginilor cu clădiri dărâmate de bombardamente. Doar că ele sunt singurele obiecte care nu au fost acoperite de praf în urma dezastrului şi par a fi noi-nouţe. Probabil că sunt elemente de recuzită foarte importante de sunt păstrate cu o atât de mare atenţie.   
 

  
 

 

 

Şi acum imaginţai-vă că faceţi parte din colectivul Reuters care decide cum trebuie să fie făcute fotografiile pentru a avea un efect maxim asupra publicului. Ce element de impact aţi utiliza într-o ştire despre dezastrul provocat de bombardamente în oraşul Caana, cunoscut pentru creştini ca locul în care Iisus a participat la o nuntă?! Aveţi trei secunde să vă decideţi! Evident că o rochie de mireasă va da cel mai bine plasată în mijlocul unei străzi în ruină, în locul celebru datorită istoricei nunţi…
 

 
Coperta  revistei  U.S News vrea să ne convingă că dezastrele din Beirut sunt de mare amploare. Au văzut cât de mult fum pot să fabrice colegii lor de la Reuters cu ajutorul computerului şi nu vor să se lase mai prejos. Numai că ei au învăţat că nu merge cu copy-paste, trucajul se vede prea uşor. Imaginea de pe fundal reprezintă după spusele revistei „rămăşiţele arzânde ale unui avion doborât”. Privind imaginea mai de aproape vedem cu uimire că în realitate ceea ce arde atât de dramatic este o grămadă de cauciuri. Probabil nici U.S. News nu are bugetul suficient de mare pentru a-şi trimite fotografii la Beirut şi de aceea s-a mulţumit să îi trimită la marginea oraşului să fotografieze groapa de gunoi!
 

Într-adevăr mass-media dezinformează în asemenea măsură încât uneori te întrebi dacă nu cumva ai de-a face cu un film de ficţiune. Francmasoneria care controlează şi foloseşte mass-media şi-a creat până acum toate pârghiile necesare pentru a ne minţi în faţă nestingherită. Agenţiile de presă mondiale selectează informaţiile şi hotărăsc apoi forma în care acestea vor ajunge la masele de oameni. Reţelele de televiziune, radiourile şi presa scrisă controlate de mediul de afaceri preiau şi răspândesc apoi dezinformările. Şi vor face aceasta atâta timp cât li se va permite. Pentru că publicul spectator îşi acceptă rolul pasiv şi are tot mai puţin dispoziţia, timpul şi posibilitatea să verifice dacă informaţiile cu care este bombardat din toate părţile sunt conforme cu realitatea.