17 artefacte care dovedesc că au existat civilizaţii preistorice avansate

“În conformitate cu viziunea convențională a istoriei, oamenii au apărut pe Pământ în forma actuală în urmă cu aproximativ 200.000 de ani. Civilizaţii avansate s-au născut în urmă cu câteva mii de ani, iar cea mai mare parte din ingeniozitatea mecanică pe care o cunoaştem în timpurile moderne a început să se dezvolte abia în jurul Revoluției Industriale, adică acum câteva sute de ani.

OOPART (prescurtare a englezescului „Out-Of-Place Artefact” – „artefact înafara timpului”) este un termen aplicat pentru zeci de obiecte preistorice descoperite în diferite locuri din întreaga lume, care par să arate un nivel tehnologic avansat, incongruent cu timpul în care au fost făcute.

Mulţi oameni de ştiinţă încearcă să explice asemenea obiecte pe baza ideii că ele reprezintă fenomene naturale. Alţii, însă, spun că astfel de explicaţii ignoră munţi întregi de dovezi care atestă că civilizaţiile preistorice au deţinut cunoştinţe tehnologice avansate, dar care au fost pierdute de-a lungul veacurilor şi în timpurile moderne sunt doar redescoperite.

Vom analiza succint în continuare o serie de artefacte având ca presupusă origine o perioadă cuprinsă între mai multe milioane de ani și doar câteva sute de ani în urmă, despre care se afirmă că din punct de vedere tehnologic sunt mult mai avansate faţă de timpul în care sunt plasate de către versiunea oficială a istoriei. Nu pretindem că toate sau oricare dintre aceste artefacte reprezintă dovezi definitive ale existenţei unor civilizaţii preistorice avansate, ci mai degrabă urmărim să oferim doar o scurtă prezentare a ipotezelor ce au fost formulate cu privire la aceste obiecte. Deşi aceasta nu este o listă completă a artefactelor de acest gen, cele 17 care urmează a fi descrise sunt printre cele mai semnificative.

17. Baterii vechi de 2000 de ani?

Dreapta: O ilustrare a unei baterii ce se află în muzeul de artefacte din Bagdad.
Pe fundal: Harta zonei în care este situat Bagdad-ul de astăzi.

Vase de lut cu capace de asfalt și tije din fier, realizate în urmă cu 2000 de ani, s-au dovedit capabile să genereze energie electrică cu tensiunea mai mare de un volt. Aceste „baterii” antice au fost descoperite de arheologul german Wilhelm Konig în 1938 chiar lângă Bagdad, în Irak.

„Bateriile au atras întotdeauna interesul ca o curiozitate”, declara pentru BBC în anul 2003 dr. Paul Craddock, expert în metalurgie al British Museum. „Sunt unicate. Din câte ştim, nimeni nu a mai găsit ceva asemănător. Sunt lucruri ciudate; una dintre enigmele vieții.”

16. Bec egiptean antic?

 

O gravură în relief ce a fost găsită într-o criptă de sub Templul lui Hathor din Dendera, Egipt, reprezintă mai multe persoane ce stau în picioare în jurul unui obiect ce seamănă cu un bec mare. Pornind de la această gravură, Erich von Däniken, autorul cărţii Carele zeilor, a creat un model de bec care funcţionează atunci când este conectat la o sursă de alimentare şi care emite o lumină stranie, purpurie.

15. Marele Zid din Texas

 

În anul 1852, în zona Rockwall din Texas, câţiva fermieri care săpau o fântână au descoperit ceea ce părea a fi un zid foarte vechi de stâncă. Estimat a avea o vechime cuprinsă între 200.000 până la 400.000 de ani, unii spun că ar fi o formațiune naturală, în timp ce alții spun că este în mod clar făcut de mâna omului.

Dr. John Geissman, de la Universitatea Texas din Dallas, a testat rocile în cadrul realizării unui film documentar difuzat apoi de History Channel. El a observat că rocile prezentau o formă de magnetizare, ceea ce sugerează că acestea s-au format chiar în locul în care se aflau și nu au fost aduse din altă parte. Dar unii nu au fost convinşi de acest singur test televizat și au solicitat studii suplimentare.

Geologul James Shelton şi arhitectul format la Harvard, John Lindsey, au observat elemente ale zidului care par să reprezinte un design arhitectural, inclusiv arcade, portaluri rotunjite și deschideri pătrate care seamănă cu ferestrele.

14. Un reactor nuclear vechi de 1,8 miliarde de ani?

 

În anul 1972, o fabrică franceză a importat minereu de uraniu din Oklo, Republica africană Gabon. Analizele de laborator efectuate de francezi au scos la iveală un fapt surprinzător – o parte din uraniul 235, izotop ce poate susține o reacție nucleară în lanț, fusese deja extras din acel minereu. Ei au descoperit astfel că situl de origine părea că a funcţionat ca reactor nuclear de scară largă cam 500.000 de ani, începând cu… 1,8 miliarde de ani în urmă!

Dr. Glenn T. Seaborg, fost șef al Comisiei Energiei Atomice a Statelor Unite și laureat al Premiului Nobel pentru rezultatele sale legate de sinteza elementelor grele, a explicat de ce consideră că la Oklo nu a fost un fenomen natural, și, în consecinţă, de ce trebuie să fie vorba despre un reactor nuclear făcut de om.

Pentru ca uraniul să „ardă” într-o reacţie este nevoie de condiţii foarte precise.
Apa, de exemplu, trebuie să fie extrem de pură. Mult mai pură decât se găsește în mod natural. De asemenea, este necesar ca izotopul de uraniu U-235 să fie prezent în cantităţi mari. Mai mulţi specialişti în ingineria reactoarelor au afirmat că, în opinia lor, uraniul din Oklo nu ar fi putut fi destul de bogat în U-235 pentru ca o reacţie să aibă loc în mod natural.

13. Hărţi de navigaţie pe mare făcute înainte ca Antarctica să fie acoperită de gheaţă?

 

O hartă creată de amiralul şi cartograful turc Piri Reis în anul 1513, dar inspirată din diverse alte hărţi anterioare, descrie, după cum considerată unii cercetători, Antarctica aşa cum a fost ea într-o epocă foarte îndepărtată, înainte să fie acoperită de gheaţă.

În această hartă este evidenţiată o anumită porţiune ce pare să fie desprinsă din coasta sudică a Americii de Sud.

Lorenzo W. Burroughs, căpitan al US Air Force în cadrul departamentului de cartografiere, i-a scris în anul 1961 o scrisoare (ce poate fi citită aici) doctorului Charles Hapgood în care spune că acea porţiune pare să arate cu exactitate coasta Antarcticii, aşa cum este ea sub gheaţă.

Dr. Hapgood (1904-1982) a fost unul dintre primii care a sugerat public că harta lui Piri Reis prezintă Antarctica dintr-o perioadă preistorică. Hapgoog a fost un istoric educat la Harvard, ale cărui teorii despre erele geologice au câștigat admirația lui Albert Einstein. El a emis ipoteza că masele continentale s-au deplasat, ceea ce explică de ce Antarctica pare să fi fost conectată cu America de Sud.

Studiile moderne infirmă teoria lui Hapgood conform căreia o astfel de schimbare ar fi putut avea loc în ultimele mii de ani, dar ele arată că aceasta s-ar fi putut produce în urmă cu milioane de ani.

12. Un detector de cutremure vechi de 2.000 de ani

 

În anul 132 d.Hr., inventatorul chinez Zhang Heng, ce a trăit în perioada Dinastiei Han, a creat primul seismoscop din lume. Maniera exactă în care funcţionează este încă un mister, dar copiile sale au funcţionat cu o precizie comparabilă cu cea a instrumentelor moderne.

Este cunoscut faptul că în anul 138 d.Hr., acel dispozitiv a indicat în mod corect un cutremur ce a avut loc la aproximativ 300 mile vest de capitala Luoyang. Nimeni nu a simţit cutremurul în Luoyang și nu a luat în considerare avertizările lui Zhang Heng, până când un mesager a sosit câteva zile mai târziu solicitând ajutor.

11. Ţevi cu o vechime de 150.000 de ani?

 

Fotografia de mai sus prezintă una dintre misterioasele ţevi de oţel ce au fost descoperite în apropiere de Lacul Qinghai din China.

Câteva peșteri situate lângă muntele Baigong din China conțin conducte care duc la un lac din apropiere. Potrivit lui Brian Dunning, de la Skeptoid.com., conductele au fost datate de către Institutul de Geologie din Beijing ca având aproximativ 150.000 de ani.

Canalul media oficial Xinhua a raportat că ţevile au fost analizate la o topitorie locală, care a concluzionat că un procent de 8% din materialul supus probelor nu a putut fi identificat. Zheng Jiandong, un geolog din administraţia chineză de monitorizare seismologică a declarat în anul 2007 pentru ziarul de stat Cotidianul Poporului că unele dintre conducte s-au dovedit a avea un înalt nivel de radioactivitate.

Jiandong a mai spus că magma bogată în fier este posibil să se fi ridicat din adâncurile pământului aducând astfel în sus fierul topit prin diferite fisuri, ceea ce ar fi făcut posibilă solidificarea acestuia sub forma respectivelor tuburi. Totuşi el a admis că „Există într-adevăr ceva misterios cu privire la aceste conducte”. Jiandong a citat în acest sens radioactivitatea ca pe un exemplu al ciudatelor proprietăți ale conductelor.

10. Mecanismul Antikythera

Mecanismul de Antikythera este un dispozitiv mecanic vechi de 2000 de ani, care era folosit pentru a calcula pozițiile Soarelui, Lunii, planetelor și chiar datele Jocurilor Olimpice din antichitate.

Acest mecanism, adesea menționat ca un „calculator” antic, a fost construit de greci în jurul anului 150 î.Hr. şi a fost capabil să calculeze diferite modificări astronomice cu o uimitoare precizie.

„Dacă nu ar fi fost descoperit ... nimeni nici nu ar fi putut să creadă că aşa ceva ar putea exista, pentru că este atât de sofisticat!”, a declarat matematicianul Tony Freeth într-un documentar realizat de canalul NOVA.

Mathias Buttet, director de cercetare şi dezvoltare al fabricii de ceasuri Hublot, a declarat într-un videoclip difuzat de către Ministerul Culturii și Turismului din Republica Elenă că „Acest mecanism Antikythera include caracteristici ingenioase care nu se regăsesc în procesul de fabricare mod

ernă a ceasurilor.”

9. Burghiu găsit în cărbune

În data de 13 decembrie 1852, John Buchanan a prezentat un obiect misterios la o reuniune a Societăţii de Anticari din Scoția. Era un burghiu de fier ce a fost găsit încapsulat într-un strat de cărbune gros de aproximativ 55 de centimetri, care la rândul său era îngropat într-un pat de lut amestecat cu bolovani la o adâncime de 2,13 metri.

După cum se ştie, cărbunele s-a format cu sute de milioane de ani în urmă. Tocmai de aceea, membrii societăţii mai sus menţionate au decis că instrumentul de fier, care denotă un nivel tehnic avansat, „ar putea să fi făcut parte dintr-un burghiu care s-a rupt în timpul unor operaţiuni de căutare a cărbunelui.”

Raportul detaliat al lui Buchanan nu a inclus niciun indiciu cum că în jurul instrumentului cărbunele ar fi fost perforat de foraj.

 8. Sfere vechi de 2,8 miliarde de ani?

În fotografia alăturată puteţi vedea în partea din stânga sus şi dreapta jos două exemple de sfere ce sunt cunoscute sub numele de „sfere Klerksdorp”, ce au fost găsite în straturile geologice de pirofilit, în apropiere de Ottosdal, Africa de Sud. În partea din dreapta sus şi stânga jos se află imagini ale unor obiecte similare cunoscute sub numele de „marmură Moqui”, ce au fost găsite în straturile de gresie din Navajo, în sud-estul statului Utah.

Unii au spus că sferele respective, ce au caneluri fine împrejurul lor şi care au fost găsite în minele din Africa de Sud, ar fi mase formate în mod natural din materie minerală. Alții au spus că ele au fost precis modelate de mâna omului preistoric.

În conformitate cu cartea lui Michael Cremo Arheologia interzisă: Istoria ascunsă a rasei umane, Roelf Marx, specialist al muzeului din Klerksdorp, Africa de Sud, a declarat că „Globurile au o structură fibroasă pe interior şi un înveliș ca o coajă în exterior, sunt foarte grele și nu pot fi zgâriate, nici chiar de oțel”.

Pe baza faptului că stratul de pirofilit în care au fost găsite sferele s-a format prin sedimentare cu miliarde de ani în urmă, Marx a estimat că ele au o vechime de circa 2,8 miliarde de ani.

Dacă totuşi sferele nu sunt altceva decât mase minerale naturale, nu este clar cum anume s-au format.

7. Pilonul de fier din Delhi

Fotografia alăturată prezintă o inscripție gavată pe pilonul de fier din Delhi. Inscripţia este datată la aproximativ 400 d.Hr., în vremea regelui Chandragupta II.

Pilonul are aşadar cel puțin 1.500 de ani vechime, dar ar putea fi şi mai vechi. Ceea ce este uluitor este că metalul din care a fost făcut nu rugineşte și are o puritate extraordinară.

Conform profesorului A.P. Gupta, șeful Departamentului de Ştiinte Aplicate și Umaniste al Institutului de Tehnologie și Management din India, pilonul are o compoziţie de 99.72% fier.

În timpurile moderne, s-a ajuns la producerea fierului forjat care să aibă o puritate de 99,8%, dar este vorba de un aliaj care conține mangan și sulf, două ingrediente absente în metalul pilonului din Deplhi.

Pilonul a fost făcut cu cel puțin „400 de ani înainte ca cea mai veche turnătorie cunoscută a lumii să îl fi putut produce”, a scris John Rowlett în cartea sa Un studiu al meşteşugurilor din civilizațiile antice și medievale.

6. Sabie Ulfbehrt de viking

Fotografia alăturată prezintă o sabie Ulfberht expusă la Muzeul Național din Nürnberg, Germania.

Arheologii au fost uimiţi când au descoperit o sabie vikingă de tip Ulfberht datând din perioada 800-1000 d.Hr. Ei nu au putut înţelege cum a fost disponibilă tehnologia necesară pentru a face o astfel de sabie înainte de Revoluţia Industrială, care a avut loc abia 800 de ani mai târziu.

Conținutul de carbon al acestei săbii este de trei ori mai mare decât al celor obişnuite din acel timp, iar impuritățile din aliajul acesteia au fost îndepărtate într-o așa măsură, încât minereul de fier trebuie să fi fost încălzit la cel puțin 3000° Fahrenheit (1650° Celsius).

Cu mare efort și precizie, fierarul Richard Furrer din Wisconsin a creat în zilele noastre o sabie de calitatea Ulfberht folosind o tehnologie care ar fi putut fi posibilă în Evul Mediu. El a spus că a fost cel mai complicat lucru pe care l-a făcut vreodată și că a folosit metode despre care nu se ştie dacă au fost folosite de oamenii din acea vreme.

5. Ciocan vechi de 100 de milioane de ani?

În anul 1934 a fost găsit în apropierea localităţii Londra din statul Texas un ciocan încastrat în piatra care s-a format în jurul lui. Se afirmă că stânca din jurul ciocanul are o vechime de mai mult de 100 de milioane de ani.

Glen J. Kuban, un vocal sceptic al ideii că ciocanul ar fi fost făcut cu milioane de ani în urmă, a declarat că roca respectivă poate conține, într-adevăr, materiale care sunt vechi de 100 de milioane de ani, dar asta nu înseamnă că acea rocă chiar s-a format în jurul ciocanului cu atât de mult timp în urmă.

Kuban a adus ca argument faptul că unele pietre calcaroase s-au format în jurul unor artefacte cunoscute a fi din secolul 20, ceea ce înseamnă că concreţionările de acest gen se pot produce destul de repede în jurul unor obiecte. Concrețiunile sunt mase întărite de materie minerală.

Carl Baugh, care se află în prezent în posesia artefactului, a declarat că mânerul din lemn s-a transformat în cărbune (dovadă a vârstei sale foarte mari) și că metalul din care este confecționat are o compoziție ciudată. Scepticii au solicitat mai multe testări independente pentru a verifica aceste afirmaţii, dar până acum niciun fel de astfel de teste nu au fost efectuate.

4. Un şantier preistoric?

 Muncitorii care lucrau în secolul 18 la o carieră de piatră în apropierea localităţii Aix-en-Provence din Franța, au dat peste nişte unelte încastrate într-un strat de calcar la adâncimea de 50 de picioare (aproximativ 15 metri).

Descoperirea a fost înregistrată în Jurnalul American de Ştiinţe şi Arte din anul 1820 de către T.D. Porter, care traducea lucrarea contelui Bournon, intitulată Mineralogie.

Uneltele care odinioară fuseseră din lemn s-au transformat în timp în agat, o piatră dură. Porter a scris: „Totul avea tendinţa să demonstreze că urmele respective proveneau de la o lucrare ce fusese realizată chiar pe locul acela. Aceasta era o dovadă că prezenţa omului a precedat formarea acelui strat de piatră, cu considerabil mai mult timp înainte, deoarece el ajunsese deja la un grad de civilizație în care cunoştea artele, a lucrat piatra și a format coloane din ea.”

Așa cum se menţionează şi în cazul ciocanului despre care s-a vorbit mai sus, scepticii argumentează că straturile de calcar se formează relativ repede în jurul uneltelor moderne.

 3. Pod de un milion de ani vechime?

 Fotografia alăturată efectuată de NASA prezintă ceea ce se presupune a fi aşa-numitul „Pod al lui Adam”, cunoscut de asemenea şi sub numele de „Podul lui Rama” sau „Podul lui Seth”. Acest pod leagă India și Sri Lanka.

Potrivit unei legende indiene antice, regele Rama a construit un pod între India și Sri Lanka în urmă cu mai mult de un milion de ani. Din satelit au fost observate ceea ce par a fi în prezent resturile unui astfel de pod, dar mulți spun că nu este altceva decât o formațiune naturală.

Dr. Badrinarayanan, fost director al Institutului Geologic din India, a studiat mostre din componenţa acestui pod. El a constatat existenţa unor bolovani în partea de sus a unui strat de nisip marin, și a fost de părere că bolovanii trebuie să fi fost plasaţi acolo în mod artificial.

Nicio explicație naturală nu a fost acceptată unanim de către geologi. Datarea podului a fost de asemenea controversată, din moment ce unii spun că nicio parte a podului (cum ar fi eșantioanele de corali) nu poate oferi o perspectivă reală pentru a determina cât de vechi este întregul pod.

 

2. Bujie veche de 500.000 de ani?

 În anul 1961 trei persoane căutau geode pentru magazinul lor de bijuterii și suveniruri din Olancha, California, când au găsit ceea ce părea a fi o bujie încastrată într-o geodă. Virginia Maxey, una dintre cele trei persoane care au făcut descoperirea, a declarat că un geolog a examinat fosilele din jurul dispozitivului, datându-l la 500.000 de ani, sau chiar mai mult.

Geologul nu a fost niciodată numit, iar locul unde s-ar afla în prezent artefactul nu este cunoscut. Criticii ipotezei unui artefact atât de vechi, Pierre Stromberg și Paul V. Heinrich, au analizat doar diagrama obţinută prin scanarea cu raze X a artefactului, precum şi schiţa acestuia făcută de un artist. Ei cred că a fost mai degrabă o bujie modernă prinsă într-o concreţiune cu formare rapidă, decât o veritabilă geodă.

Totuși, Stromberg și Heinrich au afirmat că „Există foarte puține motive să credem că descoperitorii ar fi intenţionat să înşele pe cineva.”

1. Ziduri preistorice lângă Bahamas?

Un zid de stâncă în largul mării, cu blocuri groase de piatră, a fost descoperit lângă coastele insulelor Bahamas în anul 1968.

Arheologul William Donato a condus multiple operaţiuni de scufundare pentru a investiga zidul și a emis ipoteza că este o structură făcută de om, veche de 12.000 până la 19.000 ani, construită pentru a proteja de valuri o așezare preistorică.

El a descoperit că este o structură cu mai multe niveluri, inclusiv cu piloni de susţinere care par să fi fost plasaţi acolo de mâna omului. William Donato a găsit, de asemenea, şi ceea ce consideră a fi un fel de pietre de ancorare, care prezintă găuri pentru cablu.

Dr. Eugene Shinn, un geolog pensionar care a lucrat pentru Institutul Geologic al SUA, a declarat că eşantioanele de rocă din partea centrală pe care le-a luat arată o înclinare către apa adâncă. Dacă toate părțile centrale prezintă o înclinare către apa adâncă, acest lucru ar dovedi că roca respectivă s-a format chiar acolo unde se află și nu în altă parte, pentru a fi mai târziu transportată de către oameni în locaţia actuală.

Scrierile ulterioare ale lui Shinn au afirmat că toate probele au indicat existenţa acestei înclinații, părând a dovedi în felul acesta că este vorba despre o formaţiune naturală. Totuşi, în primele studiile, el a afirmat că doar 25% dintre probe au arătat că ar fi vorba de un bazin natural.

Dr. Greg Little, un psiholog care a fost captivat de studiul acestei structuri, l-a confruntat pe Shinn în legătură cu această discrepanță, iar Shinn a recunoscut că nu şi-a luat, într-adevăr, studiul său foarte în serios și că „am fost un pic dus de val pentru a face o poveste bună.”