Episodul 4 - Izolarea la depozit - partea intai

 Dupa toata tarasenia cu aranjatul cartilor pe raft, ziua cea mare sosise. Se deschidea, oficial, noul sediu al bibliotecii, in 25 octombrie. Mare fast, presa, invitati de seama de la Consiliul Judetean, directori de biblioteci, ce mai... toata crema! 

Dupa cam o luna de zile, am observat ca ramasesem la depozit. Situatie foarte neplacuta. Asa ca, am inceput sa fac hartii catre conducere, sa ma mute la public. Toate incercarile s-au lovit de refuzuri. Am cerut, desigur, sa fiu mutat inapoi, la filiala. Nu s-a putut. De fapt, nu s-a vrut. Nu ma regaseam in 4 pereti, fara cititori, fara socializare. 

Totusi, aveam foarte mult de munca la depozit, eram obosit de multe ori. Cand ajungeam acasa, imi simteam picioarele umflate... nu imi trebuia nici mancare, vedeam patul cat un stadion!! 

Aveam o sefa care era o sluga a conducerii. Ceea ce spunea conducerea, ea executa. Inca mai mult, isi luase angajament sa lucreze mai mult. Mai toti colegii plecau de la munca seara in jurul orei 19-19.15, fiindca de la ora 19 pana la 19.30 nu mai era activitate cu publicul. Asadar, am avut si eu indrazneala de a merge mai devreme.

A doua zi cand ajung la munca, sefa ma ia la intrebari

-Unde ai fost aseara la 7.25 cand eu am coborat de la sala de lectura?

-Eram in autobuz

-Si pleci asa, fara sa anunti??? Hai la director!!

-Bine, eu merg, dar nu pe mine ma veti face de rusine

-Poftim????

-Pe dumneavoastra va veti face de ras, fiindca in calitate de sef, nu sunteti capabila sa gestionati o problema interna!!! Si sa va mai spun ceva: uitat-va va rog seara in parcarea bibliotecii sa vedeti cum dupa ora 7 dispar masinile una cate una.... numai noi, angajatii de la depozit, ramanem ultimii, de multe ori trebuie sa ne deschida portarul usa, ca pusese lacat.... chiar asa am ajuns, sa ajung la 8 jumate seara acasa frant? Si pentru ce doamna sefa? Pentru 500 de lei??? Pentru ca ajung cu picioarele umflate, ca abia mai merg??? Eu nu am masina, si imi este foarte greu sa ajung de la munca acasa si invers, am de facut cam 2 kilometri pe jos, fara a pune la socoteala distanta parcursa de tramvai intre cele doua puncte. Puneti-va in locul meu si atunci sa mai zbierati la mine ca am plecat cu 15 minute mai devreme....

Se lasa o liniste totala in birou. Apoi, sefa iesi din birou, fara sa zica nimic. Se dusese la fostul meu sef de filiale, sa se consulte cu el. Seful, vazand-o asa de pornita, i-a spus: 

-Nu e un baiat dificil. Face chiar si peste norma, daca ii ceri. Doar ca asa, din cand in cand trebuie sa-l mai motivezi, sa-l mai lauzi. Asta ii da elan. Odata l-am criticat si 3 zile nu am putut lucra cu el, zici ca e mireasa.

Directorul institutiei era un liberal, la fel ca mine. Directoarea de specialitate care era pusa din partea UDMR-ului, conducea de fapt. Directorul doar semna. Asta m-a infuriat, cum, un roman, sa se lase condus de interese politice, si sa nu poata sa se impuna sa ma transfere inapoi, la filiala? Incepusem un adevarat razboi de gherila cu cei din conducere. In mai toate sectiile, sefii erau de etnie maghiara, sau, vorbitori de limba maghiara. 

Dupa ce o atacasem in prima faza pe directoare, fiindca ea era "marul stricat", plin de ura si venin, lucrurile au luat o intorsatura neasteptata, trezindu-ma ca ajung sa il critic mai abitir pe director, decat pe directoare. Si culmea, directorul, fortat de imprejurari, fiind criticat si de alti colegi, a ajuns sa isi dea demisia. Ramasesem cu "marul cel putred" la conducere. grav, grav, foarte grav!!

Venise ca director interimar un coleg pe care l-am sustinut (liberal si el) si ii spusesem ca as vrea sa merg inapoi la filiala. A zis ca e doar o chestiune de timp, ca se rezolva. Dupa o saptamana de asteptari, ma cheama la el in birou

-Uite ce e..... (aoleu zic in sinea mea, nu e de bine!) m-am gandit la chestia asta si crede-ma ca nu te pot ajuta (ceeeee????)

-De ce , ce s-a intamplat??

-Pai, uite cum sta treaba, eu sunt doar interimar, daca voi fi director cu functii depline, voi putea sa te transfer. Avem un dusman comun. In plus, doamna de la personal, mi-a spus ca nu este recomandat sa te duci la filiala, avand in vedere problemele tale de sanatate

-Am inteles. As putea sa mai revin cu o hartie scrisa, peste 90 de zile sau cat dureaza interimatul?

-Sigur, doar ca acum, nu iti pot promite nimic. 

Dezamagit, dar totusi nerenuntand la lupta, merg la sedinta de partid si ma intalnesc cu oameni de seama. Si le cer ajutorul. Si dupa cateva saptamani, vine si raspunsul

-Politic, biblioteca este data UDMR-ului, iar teatrul PNL-ului. Asa s-a facut imparteala politica. Ne pare rau, dar nu avem cum sa te ajutam, acolo e o femeie care ea dicteaza

Am ramas si mai suparat. Am devenit trist, am ajuns in culmea disperarii, voiam sa lucrez la public, ma saturasem sa nu vad tipenie de om, decat foarte rar. Iesirile din birou erau conditionate. Nu puteai merge decat la baie, sau daca aveai ceva de listat (codurile de bare) la sectia de informatica. In rest, nu aveai voie sa te opresti pe scari sau coridor sa conversezi cu vreun alt coleg de pe alta sectie. Detestam aceasta politica a dezbinarii. 

Legat de sefa mea, odata m-a acuzat ca i-as fi furat cele 6 pixuri rosii ca sa am cu ce scrie la cursurile de la master. Am ramas socat. Am simtit ca ma paralizez...... 

Intr-un final, se pensionase. Si aveam o sefa noua, care parea mai de treaba. Lucrurile s-au schimbat in momentul in care am inceput sa devin din nou vocal, fiindca se unisera sectiile de achizitie de carte si depozit. Dar nu asta era problema. Problema era ca celor de la depozit le dadea sa faca si munca de achzitie de carte. Atunci, am spus: 

-Bine, fac, dar atunci si cei de la achizitie de carte sa faca munca de depozit, sa vina in ture, nu doar de dupa-amiaza. 

-Achizitia de carte vine doar de dimineata, eu sunt sefa, eu stabilesc cine si ce face.