Sensul războiului împotriva ştirilor false: nu filtrarea critică a ştirilor, ci monopolul asupra viziunii «corecte» despre lume (I)

News.ro: Mark Zuckerberg, CEO-ul Facebook, a anunţat un set de măsuri în lupta împotriva dezinformării

Mark Zuckerberg, CEO-ul Facebook, a anunţat la 18 noiembrie 2016 un set de măsuri pe care compania sa le va implementa în lupta pe care o duce împotriva difuzării de „ştiri false” şi de articole mincinoase pe această reţea de socializare, la o săptămână după ce antreprenorul american i-a asigurat pe internauţii din lumea întreagă că platforma Facebook nu a influenţat rezultatul alegerilor prezidenţiale din Statele Unite, informează Le Monde.

„Luăm chestiunea dezinformării foarte în serios”, a declarat Mark Zuckerberg, într-o perioadă în care polemicile din jurul Facebook încă nu s-au stins în Silicon Valley. „Trebuie să fim însă prudenţi, pentru că nu dorim să fim arbitrii adevărului”, a adăugat CEO-ul companiei Facebook.

Măsurile detaliate de Mark Zuckerberg se află încă în stadiul de proiecte. Ele nu vor fi aplicate imediat. Cea mai importantă dintre ele vizează afişarea unui mesaj cu rol de alertă, ce va însoţi articolele care au fost semnalate ca fiind mincinoase. Pentru a distinge informaţiile false, Facebook se va baza pe utilizatorii săi, cu ajutorul unor instrumente online mai uşor de utilizat, dar şi pe surse externe, specializate în „fact checking” („verificarea faptelor”). O altă măsură anunţată se referă la afişarea unor link-uri către companii mass-media recunoscute, sub articolele distribuite în fluxul de ştiri difuzat de Facebook.

Mark Zuckerbeg vrea, de asemenea, să atace „economia informaţiilor false”. La 14 octombrie 2016, Facebook a urmat exemplul Google şi a anunţat că falsele site-uri de actualităţi nu vor mai avea acces la platforma sa de publicitate, Facebook Audience Network.

Reţeaua de socializare lucrează deja în prezent pentru a asigura o detectare mai eficientă a site-urilor care abuzează de sistemul publicitar, iar accesul lor pe Facebook ar putea fi interzis. „O parte a dezinformării reprezintă fructul spam-ului motivat financiar”, a explicat Mark Zuckerberg.

Un milion de distribuiri online

Numeroşi observatori au acuzat Facebook că a facilitat victoria lui Donald Trump în alegerile prezidenţiale de pe 8 noiembrie 2016, permiţând susţinătorilor acestuia să distribuie articole mincinoase. Peste 1 milion de distribuiri au fost înregistrate pe Facebook asociate unor link-uri cu ştiri false, precum, de exemplu, acela în care internauţii erau asiguraţi, în mod eronat, că papa Francisc susţinea candidatura politicianului republican sau acela potrivit căruia un agent FBI care investiga e-mailurile candidatei democrate Hillary Clinton a fost găsit decedat.

Această dezbatere ilustrează importanţa dobândită de reţeaua de socializare americană: potrivit Pew Research Center, aproape jumătate dintre americani se informează zi de zi consultând în exclusivitate ştirile difuzate pe Facebook.

Compania Facebook, cu sediul în Menlo Park, care are peste 150 de milioane de utilizatori în Statele Unite, a ales mai întâi să nege aceste probleme.

„E o nebunie să crezi că informaţiile false publicate pe Facebook au putut să influenţeze rezultatul alegerilor”, afirma joi, 10 noiembrie 2016, Mark Zuckerberg. „99% din tot ceea ce oamenii văd pe Facebook este autentic. Articolele mincinoase reprezintă doar o parte foarte mică”, a adăugat CEO-ul Facebook după alte două zile. Acest procent rămâne însă imposibil de verificat.

Poziţia lui Mark Zuckerberg contrastează cu aceea a lui Sundar Pichai, directorul general al Google. Contactat marţi, 15 noiembrie 2016, de jurnaliştii de la BBC, Sundar Pichai a recunoscut că proliferarea de informaţii false a putut deja să joace un anumit rol în societatea actuală. Voci discordante se fac auzite chiar şi în cadrul Facebook în această chestiune. Potrivit BuzzFeed, mai multe zeci de angajaţi ai Facebook s-au reunit, într-o manieră informală, pentru a discuta despre acest subiect şi despre instrumentele online care ar putea fi implementate pentru a lupta eficient împotriva dezinformării.

Mediafax.ro: Cancelarul Angela Merkel avertizează împotriva ştirilor false care promovează populismul

Cancelarul Angela Merkel a avertizat miercuri, 23 noiembrie 2016, împotriva ştirilor false, care manipulează opinia publică şi joacă un rol important în promovarea populismului, conform site-ului postului de televiziune France24.

„Ceva s-a schimbat – pe măsură ce globalizarea a avansat, dezbaterea (politică) are acum loc într-un peisaj mediatic complet nou. Opiniile nu mai sunt formate în acelaşi mod ca în urmă cu 25 de ani”, a declarat cancelarul german în faţa Bundestagului.

„Astăzi avem ştiri false, troli (internauți cu un comportament agresiv) – lucruri care se regenerează automat, întărind opiniile cu algoritmi specifici şi trebuie să învăţăm să ne ocupăm de ele”, a continuat Merkel, care a adăugat că provocarea cea mai mare pentru politicienii democraţi „este să inspire oamenii – trebuie să ne confruntăm cu acest fenomen şi dacă este necesar, să-l reglementăm“.

Trenduri economice/ Dan Diaconu: Ministerul Adevărului îşi începe oficial activitatea

Campania electorală americană a scos în evidenţă lucruri extrem de grave pe care, de altfel, le bănuiam. În primul rând, scandalul a fost deschis de un fost angajat al Facebook care a dezvăluit modul ticălos în care „cercul intern” al companiei cenzura ştirile conservatoare. O chestiune extrem de gravă care a făcut ca Hillary Clinton să-i poată ţine piept lui Trump, în condiţiile în care, într-un mediu informaţional neutru, probabil n-ar fi depăşit 20% din preferinţele electoratului. Ştirea a făcut ceva vâlvă şi s-a lăsat cu audieri ale oficialilor companiei, însă nu te poţi amesteca în politica internă a unei companii 100% private, nu-i aşa?

Lucrurile au luat o turnură şi mai urâtă atunci când WikiLeaks a dezvăluit întâlnirile dintre Eric Schmidt şi John Podesta. Practic, Google a tras şi el puternic la căruţa Clintoniţei, motiv pentru care cam tot ceea ce face această companie poate fi bănuit de intenţii incorecte. Nu este în regulă ca o firmă a cărei principală menire este neutralitatea să se amestece în politică. Însă, la fel ca şi în cazul Facebook, nu te poţi amesteca în afacerile interne ale unei firme private.

După pierderea alegerilor de către baba isterică şi în urma dezvăluirilor jenante, ne-am fi aşteptat ca cele două companii să-şi pună cenuşă-n cap şi să promită o mai mare neutralitate. Nu doar că nu s-a petrecut aşa, dar, mai mult, cei doi giganţi au anunţat un lucru de-a dreptul înspăimântător. Ambele companii urmează să introducă algoritmi care să cenzureze ştirile considerate false. Cu alte cuvinte, din spatele fermelor lor de servere, cei doi giganţi vor decide ce este bine şi ce nu este bine să citească vizitatorul independent. Iată cum, „Ministerul Adevărului” apare ca entitate 100% privată, autofinanţată.

Apariţia monstrului putea fi cumva intuită. Pentru cei care-şi amintesc episodul alegerilor prezidenţiale de la noi din urmă cu doi ani, similarităţile cu alegerile prezidenţiale americane de anul acesta sunt de-a dreptul şocante. Mai ţineţi minte „fenomenul Puie Monta”? S-a materializat peste Ocean ca „Tuck Frump”.

La fel ca şi aberanta propunere de cenzurare a internetului. Vă mai amintiţi „viralul” omniprezent în perioada alegerilor şi puţin după acestea în care erau incriminate aşa-zisele site-uri de ştiri false? În fapt, alături de câteva publicaţii fanteziste, agitatorii de respiraţie globalist-băsistă înghesuiseră toate site-urile care se opuneau ideilor lor ciudate. Desigur, nu-i de mirare că ceea ce am văzut în România a fost repetat la un nivel mai mare în SUA. Aceleaşi liste cu „site-uri incomode” au fost „viralizate” şi în SUA, tot prin intermediul organizaţiilor lui Soros. Numai că acolo, învinşi fiind de ceea ce se numeşte „America profundă”, globaliştii au trecut la reţeta hard, adică la cenzurarea fizică a internetului, din centrul lui, adică de la marii furnizori de servicii şi conţinut.

Setup-ul la care se lucrează în prezent este unul de-a dreptul diabolic. Schema cu care Soros a spălat creierele sectanţilor săi este pusă în prezent pe tapet cu sprijinul tehnologic al giganţilor tehnologici. Astfel, lumea nu va mai fi niciodată ce-a fost. Asistăm, fără doar şi poate, la cel mai mare atac asupra intimităţii.

Chiar dacă ambele companii vorbesc despre „algoritmi inteligenţi” care fac această sortare, este clar că la mijloc nu-i nimic curat. În spatele algoritmilor pe care-i clama Facebook-ul s-a dovedit că stăteau o groază de „băieţi negri” care tăiau în carne vie tot ceea ce li se părea lor că nu e conform. La fel se-ntâmplă şi acum. Algoritmii sunt aduşi în discuţie pentru a da iluzia neutralităţii, însă, dacă stai să te gândeşti bine, este cel puţin tâmpit cel care crede că un algoritm poate face o selecţie mai bună decât o face un om, bazându-se pe propriile sale interese şi idealuri. De aceea, orice iniţiativă de a cenzura conţinutul este de-a dreptul ticăloasă. Însă, cele două companii se apără cu dreptul lor de a afişa pe propriile servere informaţia pe care-o consideră ele „în regulăˮ pentru propriul business.

Din păcate, marea majoritate a utilizatorilor de internet confundă propria conştiinţă, propriile năzuinţe cu „spaţiul privat” al companiilor menţionate. Aceştia, de bună voie, se înrolează în imensele turme de oi târâte spre pierzanie de interesele obscure ale câtorva şmecheri.

Chiar dacă întreaga poveste este una a tehnologiilor de vârf, trebuie să înţelegem că este o poveste care se tot repetă în istorie. Este acea perpetuă interacţiune dintre controlori şi controlaţi. Având voinţa necesară, poţi scăpa controlului, chiar dacă ceilalţi te vor considera nebun. Este necesar însă să-ţi urmezi propria cale şi să nu cazi în capcanele care, în ziua de azi, sunt din ce în ce mai facil de întins, dar infinit mai periculoase. Reţineţi ceea ce am scris mai sus: Ministerul Adevărului tocmai s-a înfiinţat, iar Nou-Limba e mai prezentă ca oricând. Conştientizaţi ceea ce vi se petrece!

PressOne.ro: Managerul site-ului conspiraționist Expunere.com, implicat în dezinformarea din campania electorală americană

Publicația americană inc.com a dezvăluit într-un articol apărut luni, 21 noiembrie 2016, că românul Ovidiu Drobotă (23 de ani) este în spatele unuia dintre site-urile care au publicat știri false în campania pentru alegerile prezidențiale din SUA, favorizându-l pe candidatul republican Donald Trump.

În România, Drobotă este managerul unuia dintre cele mai cunoscute site-uri conspiraționiste, care publică informații trunchiate sau pur și simplu copiază bucăți de articole din alte surse: Expunere.com. Numele său apare și ca tag de autor al altui site, recentNEWS.ro.

Potrivit unei analize realizate de portalul online BuzFeed și citate de inc.com, pe site-ul EndingtheFed.com – asumat de românul Drobotă – au apărut în premieră patru dintre cele zece știri false care s-au viralizat cel mai puternic în rețelele de socializare din SUA, în ultimele trei luni ale campaniei electorale.

Una dintre știrile false spunea că Papa Francisc și-ar fi anunțat susținerea pentru Donald Trump.
Audiența site-ului Ending the Fed este foarte mare, potrivit inc.com, având o medie de 3,3 milioane de vizitatori unici pe lună (majoritatea veniți de pe Facebook), mai mult decât adună ziare precum USA Today sau Los Angeles Times.

Contactat de publicația americană, Ovidiu Drobotă a povestit despre el că obișnuia să fie hacker, dar că acum s-a reorientat.

„În octombrie 2015 am aflat de Donald Trump și mi-a plăcut de el. Mi-a plăcut faptul că era un outsider. Și m-am gândit că pot să-l ajut să câștige președinția SUA creând un site. Am creat EndingtheFed.com. Îmi pare rău că am publicat știri false, le-am șters între timp, dar la timpul publicării, nu știam că sunt false”, a povestit Drobotă pentru publicația inc.com.

El a menționat că este doar un fan al lui Trump și a negat orice legătură cu Rusia sau cu WikiLeaks.

The Fed este denumirea populară a Rezervei Federale – echivalentul băncii centrale dintr-un stat european. Expresia Ending the Fed s-ar traduce, deci, cu a pune capăt dominației exercitate de trezoreria americană care, contrar așteptărilor, este de fapt o bancă privată care controlează finanțele americane, inclusiv tipărirea de dolari și care se află în centrul a numeroase realități ale conspirației.

Drobotă, conectat la mai multe site-uri obscure

PressOne a dat pentru prima dată de numele orădeanului Ovidiu Drobotă în primăvara acestui an, în cadrul investigației referitoare la clipul cu mesaj anti-european denumit Gândește România – postat de site-ul Gândeşte.org și devenit viral pe rețelele de socializare.

Imediat după ce clipul a fost postat de Gândeşte.org, Drobotă l-a preluat pe canalul său de YouTube și l-a promovat pe site-ul său și pe pagina de Facebook aferentă.

În primăvara lui 2016, pe profilul său de Facebook, Drobotă apărea ca fiind CEO și owner la Expunere.com. Între timp, aceste mențiuni au dispărut.

L-am contactat atunci, în contextul promovării filmulețului Gândește România, și ni s-a prezentat ca fiind managerul prezenței online a Partidului Noua Românie, o organizație politică nouă care în statut se definește ca fiind „de centru dreapta, bazată pe principii liberale, democratice, de dreptate socială, solidaritate, respect și competență”.

De altfel, fondatorii PNR au și ei cel puțin două cotidiane online. Unul dintre ele este ExclusivNEWS.ro, la care șeful partidului este și redactor-șef. Redacția are trei reporteri și un corespondent în Alexandria.

ExclusivNEWS te trimite mai departe, la un alt site de știri, RecentNEWS.ro, unde numele lui Ovidiu Drobotă apare ca tag de autor.

Drobotă a fost și protagonistul unui material publicat de e-bihoreanul.ro în 2015, când el a organizat, prin intermediul Facebook, un protest împotriva defrișărilor ilegale.
În acel text, Drobotă spunea că are 22 de ani și se prezenta ca fiind student la Calculatoare, la Universitatea din Oradea, și pasionat de protecția mediului. Atunci, în urma anunțului publicat de el pe Facebook – la care au aderat peste 2000 de persoane doar la Oradea – s-au anunțat alte 25 de proteste și în alte orașe din țară și străinătate.

Numele deținătorilor acestor site-uri constituie „date personale”

Conținutul Expunere.com, ca și al celorlalte „publicații” de acest tip menționate mai sus, este de multe ori preluat de pe website-uri care pretind că dezvăluie tot felul de adevăruri ascunse despre România – și al căror număr este în creștere.
Majoritatea deținătorilor acestor site-uri sunt însă greu de depistat.

Contactat de PressOne, Eugen Stăicuț, șeful departamentului Romanian Top Level Domain (RoTLD) al Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI), a oferit un răspuns detaliat în acest sens, arătând că numele persoanelor private care dețin astfel de site-uri constituie date personale și nu pot fi dezvăluite decât în condițiile legii.

„Datele de contact ale deținătorului unui domeniu .ro persoană fizică nu mai sunt afișate din 15 iunie 2008, când a fost pus în funcțiune un nou sistem de înregistrare și administrare domenii .ro.
La solicitările primite din partea unor persoane fizice sau juridice, dezvăluirea de date cu caracter personal din registrul pentru numele de domenii .ro se face în condițiile stabilite de art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 677/2001, respectiv atunci când prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al terțului căruia îi sunt dezvăluite datele.
Cu referire la interesul legitim, menționăm că acesta trebuie temeinic justificat și dovedit, în susținerea și dovedirea acestuia fiind necesare documente justificative.
Menţionăm faptul că responsabilitatea privind conţinutul site-ului revine în totalitate deţinătorului numelui de domeniu respectiv, registrul .ro neavând nicio competenţă în privinţa conţinutului site-urilor. La înregistrarea unui nume de domeniu .ro, solicitantul își asumă Responsabilitatea pentru Utilizarea Legală”, se arată în răspunsul transmis de RoTLD.

Documentând, în acest an, apariția a zeci de site-uri care promit să dezvăluie adevăruri ascunse sau ocultate, am solicitat inclusiv o reacție a Președinției, după ce CSAT a inclus propaganda printre amenințările la adresa siguranței naționale.

În răspunsul transmis, Administrația Prezidențială arată cum este definită propaganda.
„Potrivit unei clasificări moderne, propaganda are ca principale caracteristici, următoarele:
– este planificată, premeditată; trebuie susţinută de cineva anume, fie o persoană fizică (spre exemplu un lider politic) sau juridică, fie o instituţie (publică sau privată) sau o organizaţie anume;
– este oneroasă;
– urmăreşte obiective de natură politică;
– poate fi impusă prin diverse forme de constrângere, cenzură sau autoritarism asupra audienţei-ţintă avută în vedere de sponsor;
– este exclusivă, nu admite sau evită, pe cât posibil, orice altă concurenţă; este indisolubil legată de minciună, fals, adevăr spus pe jumătate sau adevăr scos din context etc.

În condițiile în care societatea se confruntă cu o dinamică fără precedent a progresului tehnologiei informației, pe scena media intervenind noi mijloace de exprimare și difuzare a informației (cele mai recente fiind rețelele de socializare virtuale), rapiditatea fluxului de informaţii a devenit o prioritate, de cele mai multe ori în detrimentul calităţii și/sau obiectivităţii conținutului, fără o analiză atentă a calităţii surselor.

Acest dezinteres poate fi explicat și prin perfecţionarea metodelor de manipulare şi dezinformare ale unor entităţi – acţiuni PSYOPS, CIMIC. Toate acestea sunt premise mai mult decât favorabile instituirii și dezvoltării propagandei în înțelesul ei propriu nociv.”

Notă:
Definiţia propagandei făcută de Administraţia Prezidenţială este atât largă şi vagă, cât şi bizară şi inutilă. Ce înseamnă propagandă prin constrângere sau exclusivă, astăzi? Dar ce înseamnă că urmăreşte obiective de natură politică? Care organism de presă nu face asta? Hotnews? Există criterii clasice prin care putem identifica propaganda; mai mult decât atât, există propagandă albă şi propagandă neagră, precum există dezinformări şi manipulări. De ce să ne obosim, însă, să furnizăm criterii clare? Nu mai bine dăm ceva îndeajuns de ambiguu astfel încât să depindă totul de definiţia momentului şi interesului puterii?

În ceea ce priveşte cazul spammer-ului Drobotă (tehnic vorbind, asta este, pentru că el creează site-uri special concepute pentru atragere de trafic şi care produc hoaxuri), nu este bizar că toate site-urile astea antisistem de mare trafic sunt susţinute de personaje cu cazier penal? (În 2012, Ovidiu Drobotă a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic. În 2015, a fost trimis în judecată de DIICOT într-un dosar cu privire la copierea și folosirea neautorizată a unor cărți de credit American Express.)
O fi întâmplător? Oare ştiu agențiile ceva ce nu ştim noi? 

DW/Horaţiu Pepine: Opinie: Cât de influentă e propaganda rusească?

Parlamentul European a adoptat în noiembrie 2016 o rezoluție care solicită Comisiei crearea unei forțe mediatice pentru contracararea propagandei rusești și a celei ISIS în cadrul UE și în țările Parteneriatului Estic.

O rezoluție a PE nu se transformă automat în lege, dar ea indică un curent de opinie. Structura votului pune în lumină o puternică mefiență (neîncredere) față de Federația Rusă, dar în același timp sugerează posibilitatea unor schimbări de perspectivă. Au fost înregistrate 304 voturi pentru și 179 împotrivă, dar semnificativ este și faptul că au fost 208 abțineri, ceea ce reprezintă un mare bazin de nehotărâți.

Subiectul relațiilor cu Rusia este departe de a fi atât de net tranșabil pe cât sugerează Rezoluția, cu atât mai mult cu cât în politica europeană se petrec sub ochii noștri reorientări de semn contrar. În Franța bunăoară alegerile primare ale „dreptei și centrului” vor fi câștigate cel mai probabil de fostul prim-ministru François Fillon, un politician conservator care intenționează să îmbunătățească relațiile cu Rusia. Departe de a pune Rusia și ISIS în sacul aceleiași adversități, viitorul posibil președinte al Franței propune mai curând o alianță cu președintele Putin contra islamismului radical. Nu se știe iarăși ce vor aduce alegerile din Germania, dar, în destule alte țări, remarcăm o reconsiderare a politicii de ostilitate radicală față de Rusia.

Dar teza centrală a rezoluției – alăturarea Federației Ruse de ISIS – a suscitat controversă chiar printre promotorii săi. La conferința de presă au vorbit deputata conservatoare Anna Fotyga (ECR), fost ministru de Externe al Poloniei, deputatul Traian Ungureanu (PPE), socialistul austriac Eugen Freund (S&D) și lituanianul Petras Auštrevičius (ALDE). Dacă raportorii Anna Fotyga și Petras Auštrevičius au considerat că, în ciuda diferențelor indiscutabile dintre cele două entități, ele se manifestă deopotrivă ca adversare ale UE și cer același tip de răspuns, Traian Ungureanu a pretins că Rusia și ISIS „au regimuri similare” și că merită prin urmare o dezavuare de aceeași natură.

Socialistul austriac Eugen Freund nu a ascuns însă că, în ciuda susținerii pe care o acordă rezoluției, dezaprobă tratarea Rusiei și ISIS în același raport și că alăturarea i se pare complet neadecvată. De altfel sub influența socialiștilor, rezoluția a cuprins în textul ei și câteva fraze mai conciliante cum ar fi aceea (paradoxală) că războiul mediatic nu ar trebui „să pună în discuție importanța menținerii unor relații constructive cu țările terțe”.

Să nu uităm însă conținutul propriu-zis al rezoluției. Textul este stufos, dar, în esență, constată că Rusia alocă bani mulți pentru programe de propagandă și dezinformare, și cere în consecință Comisiei și statelor membre să aloce la rândul lor sume consistente pentru crearea unui aparat mediatic de natură să contrabalanseze influența rusească atât în țările uniunii cât și în țările Parteneriatului Estic.

O observație se impune de la bun început. Textul rezoluției conține afirmații pe deplin adevărate, dar și afirmații exagerate. De exemplu este perfect adevărat că în vecinătatea estică „războiul propagandistic și intervenția mass-media ruse sunt deosebit de puternice și, de cele mai multe ori, fără rival”. O știm mai ales cât privește Basarabia, căci Ucraina a fost mereu un spațiu de cultură rusă, în care lucrurile sunt mai greu discernabile.

Dar cât privește țările membre UE, rezoluția e cel puțin exagerată: „statele sale membre și cetățenii săi – se spune în textul adoptat – suportă o presiune crescândă, sistematică pentru a face față campaniilor de informare, de dezinformare, de intoxicare și de propagandă din partea unor țări și actori nestatali”.

În România cel puțin se discută intens despre propaganda rusească, dar ea nu are influența care i se atribuie. Audiența posturilor de televiziune rusești se apropie de zero căci nu există pur și simplu preluări prin firmele de cablu care sunt orientate exclusiv către spațiul occidental. Iar dacă ne referim la diferite site-uri, ele au o audiență ușor măsurabilă și limitată la câteva nișe nesemnificative din punct de vedere politic. Ca să nu mai spunem că spre deosebire de Basarabia, românii nu mai vorbesc deloc rusește și asta încă din ultimul deceniu al lui Ceaușescu.
Pentru orice observator lucid al peisajului mediatic din România, propaganda rusească este o amenințate supraevaluată. De altfel este grăitor că cei care cultivă subiectul nu dau niciodată exemple sau, dacă o fac totuși, acestea sunt minore sau neconvingătoare.
Impresia noastră, așa cum am mai arătat, este că exagerarea influenței rusești are scopul de a discredita presa și în general opiniile de orientare conservatoare care sunt asimilate abuziv cu politica de la Kremlin.

Extinzând observația la spațiul întregii Europe, putem întrevedea că rezoluția votată în Parlamentul European este printre altele și o replică liberală la avansul conservatorismului în Europa și totodată la amplificarea contestațiilor din partea stângii socialiste, care pretinde mai multă solidaritate. Este semnificativ mai ales un pasaj din textul rezoluției: „deși nu toate criticile aduse UE sau politicilor sale, în special în contextul exprimării ideilor politice, reprezintă în mod necesar propagandă sau dezinformare, cazurile de manipulare sau de sprijin din partea țărilor terțe, menite să alimenteze și să exacerbeze aceste critici oferă motive pentru a pune sub îndoială fiabilitatea acestor mesaje”. Este aproape transparent: cei care critică, de pe orice poziție, starea actuală a Uniunii Europene riscă să fie tratați ca prieteni ai lui Putin sau, în orice caz, să li se ceară explicații. Este cel puțin îngrijorător.

Anghel Buturga:

 

[…] Ce este jignitor în treaba asta cu fake news? Infantilizarea publicului. Am devenit nişte idioţi, utili sau inutili, care trebuie dădăciţi şi trebuie îndrumaţi către sursele „corecte” de ştiri, adică, respectiv, către interpretarea corectă a ceea ce se întâmpla în lume.
 

Mirel Palada:


 
Moshe&Mordhecai, adică Daniel Octavian Bejan, acest kaghebist drag nouă are perfectă dreptate: e vorba doar şi numa’ de manipulare şi de control. De propagandă. De hegemonie. Sub pretextul „controlului ştirilor false”, cei care au dat tot soiul de dude şi de manipulări grosolane au tupeul acum să se erijeze în arbitrii morali ai presei. Când, de fapt, nu îşi folosesc decât ranga pentru a strivi pe alţii. E fix ca la noi, unde sub pretextul anti-coruptiei, corifei ai cârdelii şi ai dispreţului pentru adevăr şi legi şi reguli, gen Băsescu sau Blaga sau Videanu sau Udrea sau Tapalagă sau Adamescu sau Turcescu sau domnu Rareș sau Guşă, nişte securişti de cea mai mare rasă, au tupeul şi îndrăzneala să impună reguli şi să arbitreze cine are dreptate şi cine nu în această ţară, pe cine să bage la puşcărie şi pe cine nu.

Adică luptă pentru putere mascată în deontologie. Adică, aşa cum ar spune un alt mare corifeu apropiat lui Băsescu, „o cârdeală ordinară”.

Moshe Mordhecai blog/ Daniel Octavian Bejan: Războiul împotriva știrilor false

 

Stăpânii afacerilor cu „socializarea” online au decis să se implice în combaterea a ceea ce au numit „știri false”. Ca întotdeauna când se pune la cale o mișcare ticăloasă, primul pas, născocirea unui brand, e cel mai important. „Războiul” era deja un substantiv activ în nomenclator (împotriva corupției/ drogurilor/ terorismului etc.) folosit de securiști cu relativ succes și în operațiile anterioare. Elementul de noutate îl dă sintagma „știri false”, care instituie astfel dreptul de a cenzura mult mai sever conținutul publicat și distribuit prin intermediul giganților Facebook, Twitter, Reddit sau Google. E vorba, practic, despre un „patriot act” cu aplicare online.

Mai întâi ar trebui să înțelegem corect ce reprezintă, de fapt, așa-zisele servicii de socializare online. Teoretic (așa cum vor să creadă cei mai mulți dintre utilizatori) ar trebui să fie vorba de niște platforme prin intermediul cărora utilizatorii pot comunica între ei, pot distribui propriile texte, imagini etc. și le pot accesa pe cele distribuite de alții. Am putea presupune, cel puțin teoretic, că discutăm despre un spațiu al democrației informației.

Practic lucrurile nu stau deloc așa. Afacerile cu socializare au ca obiectiv fundamental colectarea cât mai multor informații despre utilizator, traficul cu aceste informații și obținerea de maximum de profit de pe urma acelorași utilizatori prin expunerea la publicitate și vânzarea de servicii virtuale. Toată arhitectura acestor platforme este gândită în acești parametri, facilitarea schimbului de informații între utilizatori fiind un produs secundar, de mult mai mică importanță.

Un exemplu elocvent îl reprezintă comparația dintre Facebook și MySpace. La momentul lansării Facebook, MySpace era extrem de bine așezat în piață și reprezenta, indiscutabil, un produs superior. Astăzi MySpace a dispărut, iar Facebook a devenit un colos. O posibilă explicație ar putea fi managementul mai bun, creșterea calității produsului etc. Altul, mult mai aproape de realitate, poate fi legat de disponibilitatea celor două companii de a pune la dispoziția cui trebuie datele colectate. O rapidă căutare lămurește totul.

Știrile false. Știrile false au existat de când lumea, nu doar de la apariția internetului. Sigur, în teorie, ar fi ideal ca acestea să poată fi combătute. În același timp ar trebui să îngrijoreze ideea înființării acestui Minister Global al Adevărului. Pentru că asta se întâmplă atunci când niște multi-miliardari bine înfipți în establishement au pretenția de a stabili ei ce este știre validă și ce nu, cine este un furnizor acceptabil de informații și cine nu.

Pe durata campaniei pentru prezidențialele americane Google a fost, pe bună dreptate, acuzat că a modificat parametrii algoritmului de căutare. În plin scandal WikiLeaks, o căutare după cuvintele „hillary clinton” dădea în primele 2 pagini exclusiv știri pozitive despre H.C. O căutare după cuvintele „donald trump” oferea exclusiv rezultate negative pe primele 4 pagini. Google a contribuit financiar la campania doamnei Clinton.

Lucrurile au arătat la fel și în cazul Facebook sau Twitter, care pur și simplu au cenzurat informații negative legate de Hillary Clinton sau au blocat pur și simplu conturi ale celor care distribuiau astfel de informații.

Un alt element de care trebuie ținut seama este legat de presa tradițională, MSM, așa numita mainstream media. Modul în care a funcționat aceasta pe durata aceleiași campanii electorale, abandonând orice fel de neutralitate în schimbul unei mizerabile propagande pro-Hillary, a adus presa tradițională la un nivel record de neîncredere. De fapt, cuvântul cel mai des folosit pentru a descrie atitudinea consumatorilor față de presa tradițională este dispreț. Asta era o situație de netolerat. MSM este în SUA o afacere de multe zeci de miliarde, aflată în picaj. Dar mai ales era un foarte eficient instrument de propagandă, ușor de controlat, aflat în mâinile câtorva miliardari la fel de bine înfipți în establishment, dacă nu mai bine, ca și cei din afacerile online.

S-a ajuns astfel la situația în care fotografia publicată pe Twitter de un utilizator oarecare să devină o informație mai credibilă decât știrea prezentată de NYT sau CNN. (Este cazul unei fotografii de la o întâlnire electorală a doamnei Clinton, la care sursa oficială vorbea de o prezență masivă, arătând imagini dintr-un unghi apropiat de scenă, în care se vedea publicul îmbulzit în apropierea scenei, în vreme ce o poză publicată de utilizatorul prezent la acel eveniment, de la mai mare distanță, cu o imagine de ansamblu, arăta că acolo fuseseră câteva zeci de oameni).

Exemplul a fost repetat de mii de ori. Utilizatori oarecare de Youtube, Facebook, Twitter sau Instagram veneau și demolau informațiile migălite de canalele oficiale. Aici facem un asterisc și ne amintim să revenim mai târziu.

Apoi a apărut scandalul Pizzagate. Nu se știe cât de corecte sunt informațiile de la care a pornit acest scandal (sunt acolo lucruri care sigur ar trebui să îngrijoreze), dar lucrurile par să o fi luat razna. În vreme ce MSM ignoră cu desăvârșire subiectul, pe Twitter, Youtube sau FB, mii de utilizatori s-au transformat în investigatori ad hoc și au purces la descâlcirea acestei atât de dezgustătoare afaceri. Unii reușesc să scoată la lumină detalii scandaloase, alții doar delirează – nimic nou în asta.

Un lucru este cert, acest scandal poate și va arunca în aer întregul establishment. Potențialul balistic al acestei afaceri este uriaș. Capacitatea presei tradiționale de a ascunde gunoiul sub preș și de a livra textele propagandistice obișnuite e nulă.

Acesta este momentul în care a apărut ideea „războiului împotriva știrilor false”. Mii de conturi de utilizatori blocate (Twitter, Youtube, Facebook), conținut șters de site-urile respective ș.a.m.d..

Degeaba. Pentru fiecare articol șters apar altele, și altele. Bătălia pare mai grea decât se anunța. Iar ceea ce pompos a fost botezat „război împotriva știrilor false” este un război pentru controlul informației, un război despre cine are voie să distribuie informații și ce informații au voie să circule.

Iar motivele nu au de a face cu pretextele oficiale, ci fix cu cele două elemente despre care am vorbit: prăbușirea MSM și incapacitatea presei tradiționale de a mai livra (alegerea lui Donald Trump este demonstrația) rezultatul convenit și uriașul scandal Pizzagate.

În final revenim și la asteriscul de mai sus. Online-ul a născut propriile sale vedete, bloggeri, video-bloggeri etc. Deși ar fi trebuit (și multă vreme au reușit) să fie o alternativă la presa tradițională, succesul de care s-au bucurat i-a împins din zona presei alternative în spațiul instituțional, acolo unde conținutul se plătește, acolo unde clienții de publicitate și/sau partenerii impun linia editorială.

Astfel, nu tot ce înseamnă new media a rămas și alternative media. Din momentul în care apar încasările din publicitate, lucrurile se schimbă, iar asta se simte. În Pizzagate sau TwitterGate nu mai există personaje vedetă, ci informația-vedetă (dacă îmi este îngăduită formularea). Tendința aceasta era vizibilă de multă vreme și a devenit evidentă acum.

Atunci când dorința sistemului de a controla și acest mediu de distribuție a informației, care este internetul, se întâlnește cu dorința unor utilizatori de succes de a obține venituri din activitatea online, rezultatul este cel pe care îl vedem. Comentatorii au devenit la fel de importanți sau mai importanți ca generatorii de conținut, tendințele sunt date de mase, nu de toanele vreunui așa-zis influent plătit.

Dacă politicile de control ale marilor furnizori de servicii online vor continua, vom asista, într-un viitor nu foarte îndepărtat, la o evadare din spațiile controlate ale internetului și la o dezvoltare a zonelor alternative. Astăzi, pentru marele public, serviciile tradiționale par a avea avantajul de a oferi gratuit accesul la informație. În momentul în care utilizatorii vor fi puși în situația de a alege între gratuit, dar controlat și contra cost, dar liber, unii, puțini la început, vor alege să plătească pentru libertatea de informație. Apoi îi vor urma și alții. Giganții internetului vor trebui să se adapteze, fie revin la o informație liberă, fie se prăbușesc. Este o lungă și complicată discuție.