Celulele teroriste maghiare din județul Satu Mare care au pregătit masacrele antiromânești din Transilvania
“Ubi solitudinem faciunt, pacem appelant ( Unde fac pustiu ei îl numesc pace), Tacitus, De vita et morbius Iulii Agricolae”
Cele mai puternice celule teroriste
maghiare din Ardeal și în același timp cele mai bine organizate și
finanțate, erau cele din județele apropiate de granița cu Ungaria:
structuri teroriste maghiare funcționau cu mulți ani înainte de Dictatul
de la Viena de la 30 august 1940, în Bihor, Maramureș și în Țara
Oașului.
Când vorbim de crimele și masacrele horthyste din Transilvania, constatăm un modus operandi uimitor
de similar cu cel sovietic din teritoriile ocupate din Basarabia și
Bucovina de Nord: adică se observă o premeditare atentă a crimelor,
având ca prioritate principală exterminarea elitelor culturale,
spirituale, politice și militare românești.
Dacă la sovietici listele negre cu
elitele românești ce trebuiau exterminate, fie împușcate pe loc, fie
deportate în lagărele din estul îndepărtat al URSS, s-au alcătuit în
mare parte pe baza documentelor ajunse “accidental” odată cu tezaurul
României în Rusia țaristă, la horthyști s-a constituit o organizare pe
bază de celule teroriste, care se reuneau în case conspirative și
alcătuiau listele negre cu românii care trebuiau suprimați fizic cât mai
curând posibil, fiind vorba în mare parte de preoți, primari,
funcționari publici, doctori, avocați, jurnaliști, oameni de cultură,
oameni care promovau valorile identitare românești, tradiții, obiceiuri,
portul național românesc, etc
Potrivit directivelor și circularelor
care erau răspândite în rândul horthyștilor și simpatizanților acestora
din grupările paramilitare constituite pe teritoriul Transilvaniei, din
Ardeal trebuia extirpată orice urmă identitară românească, începând cu
limba română, cu orice scriere în limba română, cu tradițiile folclorice
sau religioase ale românilor, și terminând cu metode de orice fel
pentru împiedicarea … natalității românești.
Maghiarizarea agresivă, îndocrinarea
antiromânească și groaza răspândită în cadrul comunităților românești au
creat și adevărate anomalii comportamentale în
Ardealul de Nord, mai ales în rândul celor proaspăt maghiarizați sau a
celor proveniți din familii mixte de români și maghiari:
- Groza Vasile din Zalău, din tată român și mamă unguroaică, a rămas șef de birou în administrația horthystă, “deoarece, cu prilejul intrării trupelor maghiare în Zalău, a îmbrățișat ofițerii maghiari, spunându-le plângând: Bine că ați venit să ne dezrobiți“
- Vaida Gheorghe, din mamă unguroaică și căsătorit cu o unguroaică din Carei, oferă o declarație chiar mai stupefiantă: “toți românii ar trebui împușcați!“
- În speranța că va obține un post în noua administrație, fostul subprefect de Sălaj, dr. Socaciu Benedict din Dej, oferă în ziarul local o afirmație halucinantă: “administrația românească e mult inferioară administrației ungare, iar românii din Ardealul de nord ar trebui să fie fericiți că după o lungă anarhie de 23 de ani au ajuns sub o administrație civilizată”
Din dosarul Nr. 37/1940 vol I, fila 10, aflăm că la Careii Mari,
- “în gara Careii Mari s-a văzut un grup de 50-60 de români, preoți, învățători și țărani. Erau arestați și escortați la Debreczen”.
- În Medieșul Aurit, Satu Mare, primarul român al comunei a fost împușcat
- În Voevodul Mihai, Satu Mare– “invalidul de război Stan, a fost crunt bătut”
- În Vetiș, Satu Mare – “Preotul Tohătan și învățătorul Târnoveanu au fost scoși din Biserică și schingiuiți în bătăi”
- Biserica româno-unită, a fost somată să văruiască în alb icoanele și picturile din interiorul Bisericii, unde erau reprezentate culorile românești
Măsurile teroriste de maghiarizare
forțată și violențele de o sălbăticie rar întâlnită în Europa, scoteau
la iveală tot ce era mai rău, atât din populația maghiară cât și din cea
românească din Ardeal, scoteau la iveală animalul din om. Atât din
bruta horthystă pornită să ucidă, să violeze, să mutileze, cât și din
populația nemaghiară care se vedea nevoită să lupte pentru
supraviețuire.
“Teama
de moarte violentă s-a perpetuat peste decenii la românii din acea
parte a Ardealului și a rămas în mentalul colectiv imaginea cea mai de
jos a umanității degradate: execuții în masă numai fiindcă ești român.”
“(…) La 17 septembrie 1941 “cu ocazia recensământului românii cu numele maghiarizate au fost trecuți ca având origine etnică maghiară”.
În comuna Botiz, Satu Mare, din 3500 de locuitori doar 500 erau unguri,
300 evrei și 2700 români, dar autoritățile maghiare invadatoare au
recunoscut români… doar 3!??
Toate
bisericile ortodoxe românești din Maramureș și Țara Oașului au fost
închise” (sursa: “Țara Oașului în memoria documentelor – volumul I”,
2017)
Pentru ca mai apoi aceleași biserici și
mănăstiri să fie desacralizate, fiind transformate în depozite de
muniții, de ceherestea și alte materiale de construcții, sau pentru
provizii de front.
Adică fix în oglindă cu ceea ce făceau sovieticii cu bisericile și mănăstirile din Basarabia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu