Misterele Egiptului Antic

Secretul piramidelor

Piramidele din Egipt Antic au fost construite ca morminte pentru faraoni şi reginele lor. Ele, încă din cele mai vechi timpuri, i-au fascinat pe călători şi cuceritori, şi au continuat să-i intrige pe turiştii, matematicienii şi arheologii care le vizitează, explorează şi studiază.
Ridicate încă din timpul primelor dinastii egiptene, piramidele au avut o evoluţie treptată în diferite forme şi dimensiuni. Primele sunt mormintele tumulare (sub formă de movile) realizate în timpul regilor egipteni din Regatul Vechi, numite mastabale (numite aşa de arabi pentru că semănau cu banca de la uşa caselor tradiţionale ale localnicilor). O mastaba avea o structură joasă, cu acoperișul plat şi cu o faţadă decorată de ornamente. Avea forma unui trunchi de piramidă, realizat din cărămizi de lut nears, ce cuprindea o capelă şi o îngrămădire de pietre ce ascundeau cavoul care avea camere de depozitare a mobilierului şi a proviziilor.
Egiptenii antici au fost niște arhitecți deosebiți, având în vedere că în Egipt se află, astăzi, cel mai mare monument de piatră de pe Terra, și singura minune a lumii antice păstrate până azi, Piramida lui Keops. Studiile au relevat modul de construire: pe măsură ce piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe niște sănii de lemn. În felul acesta, ei puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splen-doarea ei. Vârful piramidei este acoperit cu aur. Azi, în Egipt, doar puține piramide mai sunt întregi, din păcate.
Donald Redford, profesor de studii clasice, susţine că deşi complicat, procesul construirii unor astfel de monumente nu este imposibil, chiar şi pentru vremurile în care acestea au fost ridicate. Conform spuselor lui Redford, faraonii începeau construcţia unei piramide în momentul urcării pe tron. Acesta stabilea încă de la început membrii de bază ai echipei care aveau să îi ridice mormântul, formată dintr-un architect, un inginer şi un sef-constructor. Felul în care muncitorii egipteni tăiau pietrele pentru a le folosi în construcţii este încă subiect de studiu pentru cercetători. Instrumentele folosite pentru modelarea materialelor mai puţin dure au fost identificate, dar încă se mai încearcă identificarea instrumentelor folosite pentru pietre dure, cum ar fi granitul sau dioritul. Forța oamenilor era de ajuns pentru a mişca pietrele foarte grele, în proces intervenind şi inventivitatea inginerilor, creatorii unor mini-sisteme menite să uşureze munca fizică a muncitorilor. Pe măsură ce piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe nişte sănii de lemn. În felul acesta, ei puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splendoarea ei.

piramida lui keops

Marea Piramidă din Gizeh este localizată pe Platoul Gizeh - orașul Gizeh, necropola anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo. Aceasta este singura minune a lumii ce nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților. Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculații referitoare la formă, mărime și prezentare. Este cea mai veche și totuși singura care a supraviețuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă a lui Kheops, nu toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor șapte minuni ale lumii antice. Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcție din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălțime, latura de 227 m și cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Fețele piramidei erau placate cu plăci șlefuite din calcar. A fost construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2560 î.Hr. pentru a servi drept mormânt acestuia.
De-a lungul istoriei, piramidele de la Gizeh au stimulat imaginația oamenilor, aceștia numindu-le "Grânarele lui Iosef" sau "Munții Faraonului". Când Napoleon a invadat Egiptul în 1798 mândria resimțită de el atunci a fost exprimată în faimosul citat: Soldats! Du haute de ces Pyramides, 40 siècles nous contemplent („Soldați! 40 de secole ne privesc din vârful piramidei”).În ultimii ani s-au mai descoperit încă trei sau patru camere, în apropiere de camera funerară, într-una fiind corabia regală, iar celelalte sunt în curs de explorare, dezvăluind poate ultimele secrete ale Marii Piramide: tezaurul și mumia faraonului.
Astăzi, Marea Piramidă este inclusă, împreună cu celelalte piramide și cu Sfinxul, în regiunea turistică a Platoului Gizeh. De asemenea, în zona aceasta se află muzeul ce găzduiește misterioasa Barcă Solară, descoperită abia în 1954, lângă partea de sud a piramidei. Această barcă se presupune că a purtat corpul lui Khufu în ultima sa călătorie, înainte de a fi înmormântat în piramidă. Se poate de asemenea să fi servit și ca mijloc de transport în viața de apoi, conform credințelor antice egiptene.

Atunci când a fost construită, Marea Piramidă avea 145,75 m înălțime. De-a lungul timpului, a mai pierdut 9 m din vârf. Era acoperită cu piatră șlefuită (o parte se mai vede în vârful piramidei lui Khefren). Unghiul sub care e construită este de 54 de grade și 54 de minute. Fiecare parte a ei este orientată atent spre unul din punctele cardinale locale, adică nord, sud, est și vest. Perimetrul orizontal al fiecărei secțiuni în piramidă descrie un pătrat. Cea mai mare eroare între lungimile laterale este, uimitor, mai mică de 0,1%.
Fiecare bloc de piatră din cele două milioane în total cântărește mai mult de 2 tone. S-a sugerat faptul că în cele trei piramide sunt suficiente blocuri de piatră pentru a construi un zid gros de 30 cm și înalt de 3 m care să înconjoare Franța. Suprafața ocupată de Marea Piramidă poate înghiți Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Florența și Milano și Catedralele Westminster și Sf. Paul din Londra, toate laolaltă.
Pe fațeta din nord se află intrarea în piramidă. Coridoarele și galeriile duc fie spre camera mortuară a regelui, fie au avut alte funcții. Camera regelui se află în inima piramidei, putând fi accesată numai prin Marea Galerie și un coridor ascensional. Sarcofagul regelui este făcut din granit roșu, ca și pereții interiori ai camerei. Cea mai impresionantă este piatra cu laturi foarte fin șlefuite de deasupra intrării, lungă de peste 3 m, înaltă de 2,4 m și groasă de 1,3 m. Toate pietrele din interior se potrivesc așa de bine, încât nu poți strecura nici un card între ele. Sarcofagul este orientat conform direcțiilor cardinale și este cu numai 1 cm mai mic decât intrarea în cameră. Probabil a fost introdus în timpul construcției.
Au fost propuse noi teorii referitoare la originea și scopul piramidelor de la Giza... Ob-servații astronomice... Locuri de venerare.. Structuri geometrice construite de o civilizație demult dispărută... Chiar și teorii legate de extratereștri au fost propuse, fără dovezi clare... Dar dovezile istorice și științifice copleșitoare sprijină în continuare concluzia că Marea Piramidă, ca și alte mici piramide din regiune, a fost construită de civilizația egipteană de pe malul vestic al Nilului, pentru a servi ca morminte regilor lor. Morminte unde Khufu, Khefren și Menkaure puteau să-și înceapă călătoria mistică în viața de apoi.
Herodot a spus că piramida a fost construită în 20 de ani, adică 7300 zile, (Khufu a domnit circa 23 ani) astfel, toate cele 2521000 blocuri de piatră de peste 2 tone fiecare au fost urcate pe piramidă în acest timp. Asta înseamnă că, dacă s-a lucrat tot anul în fiecare zi pe întreaga durată de 20 ani, atunci, în medie au fost adăugate 345,4 blocuri de piatră pe zi. Dacă s-a lucrat 8 ore pe zi, atunci s-au adăugat 43,2 blocuri de piatră pe oră, adică aproape 1 piatră de peste 2 tone pe minut. Dacă s-a lucrat 24 ore pe zi, ceea ce e mai puțin probabil, atunci s-au adăugat în medie 14,4 pietre pe oră. Pietrele însă au trebuit tăiate în forma pe care o au, și aduse la fața locului, unele de la câteva sute de kilometri distanță. În încăperea regelui au fost folosite mai multe pietre de până la 80 tone fiecare, și probabil nu a fost ușor pentru egipteni să le ridice până în inima piramidei la 50 metri peste sol. Majoritatea pietrelor au însă în jur de 2500 kilograme, așa că dacă s-au înghesuit 20 de persoane în jurul pietrei care are în medie 127 cm x 127 cm x 71 cm , și fiecare a ridicat 125 kilograme, atunci cele 20 persoane cărând 125 kilograme fiecare au trebuit să urce treptele de 71 cm înălțime pentru a urca piatra pe piramidă. Deși în Egipt sunt peste 60 piramide, doar cele 3 piramide de la Gizeh sunt construite cu pietre așa mari.
Deși aparent piramida are patru laturi, de fapt ea are opt laturi. O fotografie făcută din întâmplare de generalul de brigadă Groves și publicată pentru prima oară în 1929 arată o „latură” a piramidei împărțită în două, așa cum apare ea în bătaia soarelui. Prin urmare, Marea Piramidă are opt laturi și nu patru, dar acest efect de împărțire nu este vizibil cu ochiul liber.
Un turist german în vârstă de doar 18 ani a întreprins una dintre cele mai nebuneşti aven-turi în timpul unei vacanţe în Egipt - a escaladat Marea Piramidă din Giza şi a filmat experienţa unică, dar şi ilegală, pentru curioşi.
Ciesielski susşine că a atins vârful piramidei în aproximativ opt minute şi apoi a făcut o serie de poze spectualoase ale împrejurimilor structurii. Turistul german a coborât mai greu din motive de siguranţă, şi a fost aşteptat jos de forţele de ordine - escaladarea structurii este ilegală sub legea egipteană.

videoclipul filmat de turist

Piramida lui Keops – banca de date matematice si astronomice

Matematicienii care au studiat Marea Piramida a lui Keops au ajuns la concluzia ca aceasta piramida a fost construită de o civilizaţie foarte avansată (poate chiar superioară nouă), care deţinea cunoştinţe deosebite de matematică, astronomie, geofizica, cunoştinţe pe care le-a aplicat în proporţiile acestei piramide. Se crede că egiptenii au moştenit aceste cunoştinţe extrem de avansate de la atlanţi (locuitorii misterioasei Atlantida).
Iată câteva dintre amănuntele care i-au făcut pe piramidologi să ajungă la concluzia că Marea Piramidă de la Gaza (Gizeh) este o adevărată banca complexă de date din domeniul matematicii şi astronomiei:

Piramida lui Keops este situată exact pe paralelă de 30 de grade – paralela care desparte uscatul de ape în proporţii egale.
Distanţa de la Pământ la Soare este de 90 de milioane de mile engleze, adică de 1 miliard de ori cât este înălţimea Marii Piramide de la Gaza (145,75 metri = 0,09 mile). Astfel, între planetă noastră şi astrul zilei încap 1 miliard de Piramide ale lui Keops, socotind depărtarea la data de 17 februarie (aceasta variază între anotimpuri).
Fiecare faţă a Piramidei lui Keops este atent orientată spre câte un punct cardinal (N, E, S şi V).
Cele două diagonale ale pătratului care formează baza Piramidei lui Keops, prelungindu-se spre NE şi NV, coincid cu limita răsăriteana şi cea apuseană a Deltei Nilului.
Diagonalele prelungite ale Marii Piramide de la Gaza trec prin inimile tuturor continentelor, ca nişte solii ale centrului bazei.
Inginerii lui Napoleon au observat că meridianul care trece prin vârful Piramidei lui Keops împarte Delta Nilului în două sectoare cu arii egale, fiecare sector având un unghi la centru de 45 grade. Mai mult decât atât, acesta este meridianul ideal, deoarece traversează cele mai multe continente şi împarte întregul uscat de pe glob în 2 părţi egale.
Ocupând Egiptul, englezii au măsurat Piramida a lui Keops (evident, cu măsurile lor de lungime) şi au obţinut ca o latură a bazei Marii Piramide de la Gaza are 365 de coţi şi aproape un sfert, adică exact zilele dintr-un an.
Cercetătorii geofizicieni au ajuns la concluzia că cotul utilizat de constructorii Marii Piramide de la Gaza este unitatea de măsură ideală, deoarece este a zece-milioana parte din raza polară a Pământului (care are 6.356,7 km). Metrul – pe care îl utilizăm noi ca unitate de măsură – este dedus greşit dintr-un grad oarecare al meridianului, într-o vreme când nu se ştia că Pământul nu este un glob perfect. De aceea, metrul nu reda numeric proporţiile Universului, pe când numărul de coţi ai înălţimii Piramidei lui Keops exprima milioanele de kilometri ai distanţei dintre Pământ şi Soare – distanţa fără de care nu s-ar putea efectua celelalte măsurători cosmografice în ceea ce priveşte spaţiul, timpul, materia, energia. Astfel, unitatea de măsură cosmografica este ascunsă în Marea Piramidă de la Gaza.

Cine a fost Kufu (sau keops) ?

Khufu (Cheops în greacă ) a fost un faraon al Regatului Vechi al Egiptului.
Khufu a domnit din 2589 î.Hr. până în 2566 î.Hr. El a fost cel de al doilea faraon al dinastie a IV-a. Este general acceptat ca fiind constructorul Marii Piramide din Ghiza, singura supraviețuitoare din „Cele șapte minuni ale lumii antice ”.

Piramida lui Khafra

Piramida lui Khafra (scris și Kefren sau Khafre) este loca-lizată pe Platoul Gizeh - orașul Gizeh , necropola anticului Memphis, actual-mente parte a capi-talei Cairo.
Piramida lui Kefren este construită la o distanță de 160 de metri sud-vest de Piramida lui Keops. Piramida are o lungime de 215,5 m la bază și se ridică la o înălțime de 136,4 metri.
Piramida este cons-truită din blocuri de calcar (cu o greutate de peste 2 tone fiecare). Panta pira-midei este de 53°10'.

Interior- Două intrări conduc la camera mortuară, una care se deschide la 11,54 m până în fața piramidei și una care se deschide la baza piramidei. Aceste pasaje nu se aliniază cu linia centrală a piramidei, dar sunt compensate la est de 12 m (39 ft).
Camera mortuară a fost sculptată din calcar. Acoperișul este construit din grinzi tot de calcar . Camera este dreptunghiulară, 14,15 m pe 5 m și este orientată est-vest. Sarcofagul lui Kephren a fost sculptat dintr-un bloc solid de granit și s-a scufundat parțial în podea.

Exterior-Piramida a fost înconjurată de o terasa de 10 m, lățimea fiind pavată cu dale de calcar neregulate, în spatele unui zid. Piramida are baza pătrată. Vârful piramidei (la fel ca la celelalte două) era acoperit cu aur iar pereții (exteriori) erau albi.

Cine a fost khafra?

Khafra sau Khafre (greacă Chephren) a fost un faraon egiptean al celei de a IV-a dinastii Egiptene, având capitala în Memphis. Conform unora din egiptologi el a fost fratele și succesorul lui Khufu, dar ipoteza acceptată de majoritatea este că Djedefra a fost succesorului lui Khufu, iar Khafra al lui Djedefra.
Nu există consens cu privire la data domniei lui, după unele păreri fiind intre 2558 și 2532 î.Hr. În timp ce din lista regilor din Turin domnia sa lipsește, iar Manetho se pare că a exagerat perioada la 66 ani, majoritatea istoricilor considera ca perioada reala a fost de 24–26 de ani bazându-se pe Testamentul Prințului Nekure, înscris pe pereții mormântului acestuia din urmă. Testamentul datează din perioada celei de-a două-sprezecea numărători și se presupune a aparține lui Khafra din moment ce Necture era fiul lui. Khafra a construit cea de a II piramidă ca mărime, Sfinxul și un templu care este singurul templu ce a supraviețuit din această dinastie.
Numele său, Khaf-Ra, se traduce (după unii autori) prin „Apare precum Ra”.

Piramida de la Saqqara

Piramida de la Saqqara este o dovadă a ingeniozității arhitectului, pentru că mai multe uși cioplite în piatră masivă sunt implementate clădirii. În mod surprinzător aceste uși par întredeschise, dar nu lasă nicio șansă muritorilor să pătrundă prin ele.
Construcția inițială a fost alungită și înălțată succesiv, proces care a necesitat aducerea a peste 200.000 de tone de piatră, până când Imhotep s-a declarat mulțumit. Ridicând mastabe din ce în ce mai mici, una peste alta, s-a ajuns la forma prezentă, cu șase niveluri, și o înălțime de 60 m. Structura propriu-zisă a fost ulterior acoperită cu calcar, piatră care, după cât se pare, a fost utilizată pentru prima oară la construcția de piramide chiar la Saqqara. Blocurile erau așezate cu grijă, astfel încât să redea efectul vizual al treptelor și chiar să corecteze eventualele defecte. În opinia arheologilor, construcția în trepte nu e întâmplătoare, dorința arhitectului fiind de fapt aceea de a realiza o scară pe care sufletul faraonului să poată urca la cer.
Piramida în trepte are un design revoluționar pentru vremea respectivă. Inițial a fost construită o singură clădire pătrată de 8 metri înălţime, care adăpostea mai multe camere legate de un labirint. Arhitectului i-a venit ideea ca peste această construcție să mai înalțe o alta mai mică și deasupra ei o alta. și tot așa până în vârf. Rezultatul a fost unul uimitor, pentru că astfel s-a născut prima piramidă etajată din istoria omenirii.
Noua construcție era mai înaltă, mai complexă, mai masivă ș cum mult mai grandioasă decât orice clădire din Egipt. A fost decorată din abundență cu felurite sculpturi din piatră și diverse vase din alabastru. Deși mileniile au trecut, mai multe dintre aceste decorații se regăsesc și în prezent la locul lor. Piramidele ulterioare au fost construite într-un mod mai grandios, dar cea de la Saqqara este considerată cea care a deschis ochii arhitecților. Printr-o astfel de construcție, Imhotep i-a oferit regelui său Zoser nemurirea la care râvnea.

Pasărea de la Saqqara

Pasărea de la Saqqara este un artefact din lemn descoperit lângă piramida de la Saqqara (Egipt), în 1898. Se estimează că obiectul, care a iscat multe discuții cu privire la semnificația sa, să aibă circa 2.200 de ani.
Cu toate că forma sa amintește de cea a unei păsări, poate fi confundat la fel de bine și cu un avion modern dacă ne uităm la coada realizată pe verticală și la modul în care sunt asamblate aripile. Misterul se adâncește și mai mult dacă studiem hieroglifele de pe acesta, care în traducere înseamnă: “Darul lui Amon”, sau cele trei papirusuri găsite în apropiere pe care scrie: “vreau sa zbor”.
Profesorul Khalil Messiha, cel care a descoperit artefactul, a declarat că este convins de faptul că vechii egipteni au făcut mai întâi un model de avion pe care l-au studiat sau chiar l-au construit cu adevărat. Pasărea de la Saqqara are calități aerodinamice, singurul element care lipsește fiind coada stabilizatoare cu care, presupune acesta, ar fi fost capabilă de zbor. În 2006 Simon Sanderson, expert în aviație și aerodinamică a construit la rândul lui o replică a Păsarii de la Saqqara și a testat-o în tunelul aerodinamic, însă fără coada stabilizatoare. Rezultatul – obiectul era capabil de a produce o forță de ascensiune de opt ori mai mare decât greutatea sa. Cu alte cuvinte, putea să zboare…
De cealaltă parte, arheologii (aceiași care inventează scenarii nerealiste ale construirii Piramidei lui Keops, imposibil de realizat cu uneltele omului de acum 4-5.000 de ani) susțin că artefactul nu e nimic mai mult decât o pasăre din lemn ce poate aduce aaeroplan. Cu toate că scopul pentru care a fost construită este necunoscut, majoritatea arheologilor cred că ar fi făcut parte dintr-un cap de catarg folosit la o barcă sacră…
Totuși, ținând cont și de faptul că o pasăre cu trăsături similare obiectului nu se găsește nică-ieri în natură, de unde s-au inspirat egiptenii? Pură fantezie, o pasăre dispărută, sau ceva mai mult?…

Religia În egiptul antic

Vechii egipteni venerau efectiv sute de zeităţi, fiecare guvernând diverse aspecte ale vieţii spirituale sau a celei de zi cu zi. Nu există nici un zeu suprem definit în mod clar, ci doar diverse culturi care au dominat în diverse perioade, deşi cel mai aproape de statutul de zeitate supremă erau zeii Amun şi Ra.

 Ra este un zeu egiptean reprezen tând o personifica-re a soarelui , fiind cel mai puternic din toți zeii. Era venerat la Helio-polis(Cetatea Soa-relui).Reprezenta-rea obișnuită era a unui om cu un cap de șoim și cu un disc solar dea- supra capului.
Călătorea prin lu-
mea subterană în fiecare noapte în nava să ,și era protejat de Mehen ,se spune că atunci când Ra sfârşea călătoria subtera-nă soarele răsărea din nou pe cer, dar Seth , stăpân al deșertului , trimi-tea mereu un șarpe-demon ,numit Apophis , care , să împiedice acest fapt.
Simbolurile lui Ra sunt discul și cercul cu un punct înăuntru ⊙.

Amon (Ammon) este zeul suprem al preoților tebani în mitologia egipteană.
Amon este zeu al soarelui, cel mai important dintre zei și venerat în orașul Teba, unde este reprezentat cu cap de berbec, sau ca un bărbat purtând o tiară cu pene.
Inițial a fost zeu obscur al vântului. Cultul său apare în Regatul Mijlociu și se dezvoltă repede (mai ales în Regatul Nou), compunând o divini-tate a aerului și fe-cundității.
Amon, "cel ascuns", rege al zeilor, în principal în timpul dinastiei XI, a apărut pe inscripțiile
incintelor funerare încă din timpul dinastiei V. Sub numele de Amun Kematefa fost una din cele opt divinități străvechi. Era un zeu creator, capabil să se readucă singur la viață.

Thot , scris și Thoth, zeul egip-tean al lunii, al aritmeticii, al vorbirii și inven-tatorul scrisului, este reprezentat ca un bărbat cu cap de ibis sau de babuin.
În mitologia heliopolitană este considerat ș "ini-ma lui Ra", personificând deci cunoașterea divină și esența gandirii creatoa-re, care transmite cuvântului forța adevărului, pute-rea de a crea realitatea.
Este gardianul mortilor și in-termediarul lor în fața zeilor. A fost asociat de greci zeului Hermes . Thot mai era cunoscut și ca zeu al științei, al înțelepciunii.

Anubis este denumirea în greaca clasică a zeului egiptean cu cap de șacal (sau câine) aso-ciat mumificării și vieții de apoi, în limba egipteană veche Anubis era cunoscut ca lnpu.
Anubis este nu-mele zeului ce ghida spiritele morților în lumea de dincolo. Aces-ta este supra-numit "Zeul Ținu-tului Sfant" și al lui Khentamentiu
(un zeu prece-dent lui Anubis). Deoarece egip-tenii credeau că Valea morțiilor se află spre vest, aceștia îl denu-mesc de altfel și Regele Vestului. Venerarea lui Anubis pare a exista din cele mai vechi timpuri ale Egiptului Antic, posibil chiar mai vechie decat cea a lui Osiris . În textele mormantului lui Unas se precizeată următoarele "Unas alăturandu-se spiritelor, acestea trei fiind, Anubis, apoi Amenti și apoi Osiris."

Hathor este fiica lui Nut și Ra. De cele mai multe ori, este prezentată și ca soție a lui Ra. În mitologia egipteană, era consi-derată zeița dragostei , a familiilor și a recol-telor. Uneori aceasta era asociată cu Sekmet, zeița răzbu-nării, întruchipată ca fiind o femeie cu cap de leu.
Uneori, Hathor este identificată cu zeița cerului, a soarelui, a lunii, a fertilității și a agriculturii. Hathor era zeița bucuriei, maternității și iubirii. Era considerată a fi protectoarea feme-ilor însărcinate. Dar Hathor a fost prin excelență, patroana tuturor femeilor, indi-ferent de statutul lor. Ca zeiță a fertilității, era asociată și pusă în legătură cu revărsările Nilului. Mai târziu, când cultul osirian a câştigat mai multă popularitate și mai mulți adepți, rolul său s-a schimbat. Conform noului statut, Hathor primea decedații în lumea de jos, oferind sufletelor apă și hrană. În perioada târzie, femeile decedate erau identificate cu Hathor, așa cum bărbații decedați erau identificați cu Osiris.

Osiris este zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo și al morților. Osiris a fost un rege legen-dar al Egiptului, celebru prin vi-goarea și drepta-tea cu care își guverna țara. Seth, fratele său, a fost gelos pe el și i-a întins o cursă, reușind să-l asasi-neze. Soția lui Osiris, zeița Isis, reușește să rămână însărcinată cu Osi-ris mort . După ce l-a îngropat pe Osiris, Isis se refu-giază în delta Nilu-lui; acolo îl aduce pe lume pe Horus, care, ajuns adult, își face recunos-cute drepturile în fața zeilor Enneadei și îl atacă pe Seth. Horus îl va învinge pe Seth în luptă, dar își va pierde un ochi, pe care i-l oferă lui Osiris care astfel își recapătă viața. Seth va fi condamnat de zei să-și poarte propria victimă (fiind transformat în barca ce-l transportă pe Osiris, pe Nil). Astfel, Osiris devine un exemplu pentru toți cei care vor să înfrângă moartea... .

 Geb era un zeu antropomorf ,personifi-când Pămantul . În unele imagini, trupul său este acoperit de pete verzi (vegetație).
Geb este fiul zeiței Tefnut și al zeului atmos-feric Shu, e despărțit violent de către tatăl său, de soția sa Nut (zeița cerului), cu care a avut patru copii: Osiris , Isis , Seth și Nephthys.
După un mit heliopolitan a fost primul rege de pe pămant (din dinastia regilor).

 Nut (Nuit) era zeița cerului în mitologia egip-teană, fiind fiica lui Shu și a lui Tefnut, sora și soția lui Geb, mama lui Isis , Osiris , Seth și Nephthys. Grecii l-au considerat și pe Horus ca fiind fiul ei.
Așa cum soarele apare pe cer în fiecare zi, Nut a fost asociată cu renașterea. A fost blestemată de Ra să nu poată naște 360 de zile pe an, dar Thot a interve-nit și a adăugat anului în-că 5 zile.

Maat, este zeița adevărului,a drep-tății și a armoniei cosmice, personi-ficarea ordinii di-vine. Avea de ase-menea un rol major în cultul funerar și în jude-carea decedatului la Curtea Dreptății dominată de Osiris ,se spune că, obiș-nuia să pună o pană în balanță cu inima decedatului. Dacă acesta tră-ise conform legilor zeitei Maat, inima era ușoara și nu atarna în balanța.
Dacă decedatul nu trăise în adevăr și armonie, pe placul zeiței Maat, balan-ța se înclina în defavoarea lui. Inima sa urma să fie devorată de o ființă malefică monstruoasă - Ammut. Maat este reprezentată ca o femeie care poartă în păr pene ale adevărului. În unele reprezentări ea este îngenuncheată cu brațele larg deschise precum niște aripi. In perioada Noului Regat, faraonii au început să incorporeze numele zeiței Maat titlului lor și să susțină că viața lor se desfășoară conform regulilor zeiței Maat.

Horus, (vine de la cuvantul "Hor"- care în traducere liberă înseamnă "față, chip"), fiul lui Isis și al lui Osiris, zeu protector al Egiptului, este reprezentat cu cap de șoim.
În epocile timpurii, Horus a fost adorat vreme îndelungată ca zeu al libertății spațiilor aeriene; devenit mai tarziu Zeul-soare , începe să fie socotit dom-nitor peste cer și aștri; apoi ajunge protectorul perso-nal al faraonului sau chiar se confrunta cu faraonul însuși.
Texte din piramide din secolul al XXV-lea î.Hr. descriu natura Faraonului, în caractere diferite, atat ca Horus cat și ca Osiris. Faraon ca Horus era în timpul vieții și a devenit Faraon ca Osiris la moarte, unde a fost unit cu restul zeilor. Noile reîncarnări pe pămant ale lui Horus au urmat după moartea unui faraon sub forma unui nou faraon.

Seth(Seteh) este cunoscut ca fiu al lui Geb și al lui Nut, fratele lui Isis , Ne-phthys și Osiris. Seth este un zeu malefic, stăpan al deșertului, repreze-ntat cu trup de ogar cu coada despicată și cu botul prelung.
La început a fost considerat con-structor de cetăți, apoi zeul viguros al violenței,răului, în-tunericului și dezor-dinii, iar la un moment dat și zeu al războiului.
Se pare că adepții lui Seth s-au con-fruntat cu adepții lui Horus și ai fara-onului primei dinas-tii, Menes, care a unit Egiptul de Sus cu Egiptul de Jos. În această privință, Seth este înfățișat punând la îndoială autoritatea fratelui său Osiris. În drama care se petrece în religia egipteană, Seth întruchipează forțele potrivnice care aduc marea schimbare. În cele din urmă înfrant de Isis și de fiul său, zeul șoim Horus, Seth devine un spirit liber, un hoinar pe pământ și, după exilul său forțat, zeul singurătății pustii.

Sekhmet a fost inițial zeița luptătoa-re a Egiptului de Sus. Ea este descrisă ca având trăsături de leu, cel mai crud prădător în opinia egiptenilor. Se spu-nea că respirația ei a creat deșertul. Ea a fost văzută ca pro-tectoare a fara-onului, ea fiind cea care îl ghida în război.
Sekhmet, „Cea pu-ternică”, reprezen-tând aspectul puterii zeității feminine. So-ția lui Ptah, mama lui Nefertem, fica lui Ra, era respirația de foc a Ochiului lui Ra. Unii faraoni din perioada dinastică timpurie erau considerați a fi concepuți de Sekhmet. Mitologia tebană o asimilează laturii agresive a zeiței Mut.

Bastet a fost zeița lunii și a fecundității, ocroti-toarea femeilor gra-vide,si zeița feline-lor ,reprezentată fie într-o formă hierati-că, de femeie cu cap de leoaică, fie popular, ca o feme-ie cu cap de pisică, sau numai ca un cap de pisică (pisica sălbatică a fost venerată în Egipt sub dinastia a II-a, în jurul anului 3000 î.Hr.).
Bastet a fost sora lui Ra, uneori consi-derată și soția aces-tuia, alteori, fiica lui. În unele variante este considerată sora zeiței Isis. Bastet mai era și zeița ocrotitoare a pisicilor. În Valea Regilor s-au găsit mii de mumii de pisici, dar arheologii nu le-au dat importanța. În Egiptul Antic, oricine ucidea o pisică, primea pedeapsa capitală.

Isis este consi-derată zeița magiei și a vieții, a căsă-toriei,simbolul ar-moniei matrimoni-ale și fidelității fe-meii față de soț. Soția și sora lui Osiris, fiica zeilor Geb și Nut și mama lui Horus, Isis este una din principalele divinități venerate de vechii egipteni. Ea aparține Eneadei de la Heliopolis, iar în epoca elenistică a devenit protec-toarea marinarilor.
Numele ei s-ar pu-tea traduce prin „Regina tronului”, ea fiind o personi-ficare a tronului fa-raonului și a puterii regale. Cu toate acestea, hieroglifa ei însemna la început „muritoare” și e posibil ca zeița să fie o sinteză a mai multor regine egiptene deificate.

Anuket ( Anqet, și în limba greacă, Anukis) inițial a fost personificarea și zeița răului Nil, în zone precum Elephantine, la începutul călătoriei Nilului prin Egipt și în regiunile din apropi-erea Nubiei. Templul ei a fost ridicat pe Insula Seheil, constru-ită de faraon al dinas-tiei al XIII-lea, Sobek-hotep III. Și faraonul Amenhotep al II-lea a dedicat zeiței o capelă.
Anuket compunea o triadă cu zeul Khnum și cu zeița Satis. Se crede că Anuket ar putea fi fiica lui Khnum și Satis. Era descrisă ca o femeie cu o diademă din pene, avand ca animal sacru gazela.
În timpul Noului Regat, la Elephantine, în perioada inundațiilor Nilului, se țineau ceremoniale în numele zeiței.

Atum este totul, autocreato-rul și sursa tutu-ror în mitologia egipteană.
Pre-există din el însuși viața mas-culină — Ankh și justiția, adevărul feminin — Ma’at. Prin spirit sau prin masturbare el creează aerul curat,răsuflarea, Shu și pe Tefnut, sora și soția sa, umezeala. Din ei apare pământul Geb și sora și soția lui, Nut, cerul. Geb și Nut sunt despărțiți de Shu.
Din pământ și cer se nasc Osiris, Isis, Nefertum și Seth. Atum este zeul creator al Heliopolisului. El poartă coroană dublă, simbolul Egiptului de Sus și Egiptului de Jos, iar imaginea sa este asociată cu leul, taurul, șopârla, șarpele sau scarabeul.

Khnum (Khnemu), divinitate primordială din mitologia egipteană.
Traducerea numelui său este "a crea" . Khnum stă-pân al apelor reci, este considerat creatorul tu-turor lucrurilor care au fost, sunt și vor fi. A creat toți zeii și a făurit omul pe o roată de olărit și este considrat ca fiind primul care a domesticit berbecul . El era venerat în special în insula Elephantine, la Aswan, încă din timpurile vechi.

Ptah simbolizat printr-o mumie cu mainile întinse, ți-nând Sceptrul este patronul spiritual al meșteșugarilor, se extinde în a fi zeu creator, lumea năs-candu-se din gân-durile și cuvintele lui. Treptat devine o zeitate funerară.
S-a sugerat că prin grecizarea numelui templului său, Hwt-ka-Ptah în Aiguptos a deviat numele actual al țării, Egipt.

Faceți căutări pe acest blog

scrieri nocturne