Episodul 3 - Marea mutare

 Stiu, stiu. Nu putine bivlioteci au avut parte de asa ceva. Sa te muti cu totul, sa impachetezi mii, zeci de mii de cutii cu carti, ca apoi, cand vine vremea sa fie nevoie sa scormonesti printre cutii pentru a putea aranja cartile in ordine, pare de domeniul fantasticului.

Asadar, la inceput de februarie 2007, eram prezent la noul sediu. Drumul era destul de anevoios. Aveam doua posibilitati. Ori mergeam cu tramvaiul si de la statie mai faceam cam 1 km, sau schimbam doua autobuze, ca sa pot cobori mai aproape de serviciu. greu, greu, foarte greu...

Ce am gasit cand am deschis usa depozitului de carte (carti care se imprumuta doar pentru lectura, la sala de lectura) am crezut ca nu vad bine. 

 

Da, a fost o munca titanica. Sa sortezi cutiile pe mii, sute, si zeci, sa le scoti pe coridor si dupa 2 saptamani sa nu gasesti cutia nr 1, era extrem de frustrant. In cea de-a treia saptamana, am gasit cutia nr 3!!! Si eram foarte fericiti...

 

Dupa ce am reusit sa gasim cutia nr 1, a venit randul presei sa fie aranjata ...

 

Se lucra in ritm de hei-rup, in graba, mai ales ca si rafturile urmau sa fie montate. 

Era o munca titanica, iar baietii erau cei care duceau greul. 90% dintre colege erau inca la sediul din piata independentei. Cand au fost trimise la sediul nou (prin mai parca) ce sa vezi, subit s-au imbolnavit, isi luau medicale doar sa nu li se rupa spatele.... In timp ce alte colege, mai in varsta, aproape de pensie, nu se dadeau in laturi de la aceasta munca grea. 

Odata aranjata cartea pe raft (provizoriu), incepuse si barcodarea. Numarul de inventar scris cu pixul, devenea cod de bare. 

Intr-o zi, aranjand la raft cartile, sefa ne spune:

-Ajunge pentru azi, e timp si maine

a doua zi dimineata, nici bine nu ne bausem cafelele, ca ne trezim cu directoarea de specialitate in depozit, nervoasa. O trage de maneca pe sefa si o duce intre rafturi. Eu, ca de obicei, ma tin scai, sa vad ce se petrece

-Asta este aranjat la raft? zbiera directoarea intr-o romana foarte aproximativa. Si vazand un raft pe jumatate gol, rasturna cartile care erau aranjate

Vedeam ca sefa mai avea un pic si dadea sa planga. Am intervenit, spre surprinderea directoarei

-Nu va suparati ca ma amestec, dar daca sunteti directoare de specialitate, asta nu va da dreptul sa va umiliti angajatii si sa vorbiti cu ei ca si cu ultimii oameni!

O luna mai tarziu, sefa fusese schimbata cu o alta sefa. una foarte smechera.