scrieri nocturne

  De ce se închid restaurantele, dar nu și mallurile? De ce lasă să funcționeze fabricile dar închid școlile? Păi ce, virusul iese taman între 8 și 10 pm? Dar metroul? Dar avioanele? Cârcoteli obosite de pandemie. Dacă intenționam să oprim complet epidemia opream totul până (poate) dispărea virusul. Cu ocazia asta distrugeam o parte mult mai mare din economie, dar măcar totul era clar. Restricțiile aparent ilogice anunțate din când în când vizează o reducere a interacțiunilor și astfel a dinamicii îmbolnăvirilor. Să câștigăm timp la ATI și la vaccinare. Fiecare interdicție elimină câte o fracțiune din posibilitatea de răspândire a virusului. Până la urmă concluzia acestei pandemii este că, pentru autoritățile din România, sarcina cea mai dificilă este comunicarea.   O postare a unui politician liberal din Oradea.. Ii place scandalul, circul. Da, da. Mallurile ar trebui inchise si incurajat micul producator, domnue senator!  Ce taiem? Pai, dumneavoasra ce ati prefera? Sa t...

  Dupa toata tarasenia cu aranjatul cartilor pe raft, ziua cea mare sosise. Se deschidea, oficial, noul sediu al bibliotecii, in 25 octombrie. Mare fast, presa, invitati de seama de la Consiliul Judetean, directori de biblioteci, ce mai... toata crema!  Dupa cam o luna de zile, am observat ca ramasesem la depozit. Situatie foarte neplacuta. Asa ca, am inceput sa fac hartii catre conducere, sa ma mute la public. Toate incercarile s-au lovit de refuzuri. Am cerut, desigur, sa fiu mutat inapoi, la filiala. Nu s-a putut. De fapt, nu s-a vrut. Nu ma regaseam in 4 pereti, fara cititori, fara socializare.  Totusi, aveam foarte mult de munca la depozit, eram obosit de multe ori. Cand ajungeam acasa, imi simteam picioarele umflate... nu imi trebuia nici mancare, vedeam patul cat un stadion!!  Aveam o sefa care era o sluga a conducerii. Ceea ce spunea conducerea, ea executa. Inca mai mult, isi luase angajament sa lucreze mai mult. Mai toti colegii plecau de la munca seara in ...

 Stiu, stiu. Nu putine bivlioteci au avut parte de asa ceva. Sa te muti cu totul, sa impachetezi mii, zeci de mii de cutii cu carti, ca apoi, cand vine vremea sa fie nevoie sa scormonesti printre cutii pentru a putea aranja cartile in ordine, pare de domeniul fantasticului. Asadar, la inceput de februarie 2007, eram prezent la noul sediu. Drumul era destul de anevoios. Aveam doua posibilitati. Ori mergeam cu tramvaiul si de la statie mai faceam cam 1 km, sau schimbam doua autobuze, ca sa pot cobori mai aproape de serviciu. greu, greu, foarte greu... Ce am gasit cand am deschis usa depozitului de carte (carti care se imprumuta doar pentru lectura, la sala de lectura) am crezut ca nu vad bine.    Da, a fost o munca titanica. Sa sortezi cutiile pe mii, sute, si zeci, sa le scoti pe coridor si dupa 2 saptamani sa nu gasesti cutia nr 1, era extrem de frustrant. In cea de-a treia saptamana, am gasit cutia nr 3!!! Si eram foarte fericiti...   Dupa ce am reusit sa gasim cuti...